De ieri am revenit la treabă și a fost bine! După câteva zile bune în care am încercat să stau cât mai departe de laptop și să mă odihnesc, iată și primul post pe anul 2013! Și nu este orice post, este unul special.
De mică spiritul călătoriilor mi-a fost insuflat din familie. An de an petreceam vacanțele de vară sau iarnă pe meleaguri noi și vechi, vizitam rudele din nordul șării, făceam turul mânăstirilor din Bucovina, mergeam la mare sau la munte. Obiceiul l-am păstrat și după ce am mai crescut. În facultate am mers, alături de un om de milioane ce preda antropologia - diriga cum am numit-o noi pe doamna profesoară Cristina Bogdan – prin diferite locuri care mai de care mai frumoase și mai interesante. Ne-a plimbat prin țară și pe la Veliko Tarnavo să ne arate obiectele și locurile despre care învățasem la curs și seminar. Frumos, nu?
Mă gândeam ce alte vacanțe aparte vreau să încerc căci există o groază de opțiuni: vacanțe cu trenuri de lux, croaziere, vacanțe în spatiu, vacanțe exotice, scufundări cu rechinii, dar și vacanțe pe meleaguri exotice și nu numai, precum și vacanțe în România sau în Europa. Am multe locuri puse pe lista ”De văzut”!
Până acum toate vacanțele mele au fost clasice: cazare la hotel, mic dejun inclus, vizite pe la muzee etc. În acest an, mai ales după ce am văzut invazia de poze pe Facebook cu vacanțele altfel pe care mulți prieteni le-au adoptat, m-am hotărât să intru și eu în rând cu lumea și am început plănuirea vacanței ideale. Până se va întâmpla o să mai treacă un buuuun amar de vreme, dar asta nu mă împiedică să visez.
Aș vrea neapărat să încerc o vacanță într-un tren de lux. Deși transportul aerian si cel rutier sunt foarte dezvoltate în întreaga lume, parcă tot cu trenul îmi place să merg, iar pentru rutele lungi transportul feroviar este căutat în continuare, pe unele dintre cele mai complexe sisteme de cale ferată. Și totuși , cum ar fi să călătorești în vagoane de dormit luxoase și să-ți petereci și vacanța acolo? Citeam acum ceva vreme cât de ofertante sunt - cuprind spații mai mult decât generoase și mobilă extravagantă, dar și tehnologie de ultimă oră sau personal care îți oferă numeroase servicii. Ca să vă faceți o idee cum e într-un astfel de tren:
Cum vă pare? Ce rută ați alege? Eu aș alege trenul The Royal Scotsman să mă ducă direct în inima Scoției, prin peisajele munților înalți, acoperiți de conifere.
Sunt de părere că nu doar o dată în viață trebuie să ai parte de o vacanță exotică. Soare, plajă, apă caldă (în timp de în țară sunt multe grade cu minus…), palmieri, hamac, cocktailuri… Mai zic? Mă și văd într-un hamac, la umbra unui palmier, bucurându-mă de meniuri culinare exotice, de poveștile celorlalți turiști și de povețele localnicilor. Poate așa învăț să înot, având o altă motivație. 
) Parcă nici o croazieră n-ar strica. Toată acțiunea se petrece într-un singur loc, ai totul la dispoziție și pot reprezenta acel ”ceva” ce te scoate din rutină. La început erau niște servicii foarte scumpe, dar cu trecerea timpului, piața s-a mai variat și totul e mai accesibil acum la preț. V-ar tenta o vacanță de 7 zile pe apă?
Pe lângă toate locurile deosebite din lume știu că mai am multe de văzut și descoperit în țara noastră. Sunt multe zone unde încă nu am ajuns, dar mereu le voi lua în calcul: Alba Iulia, Cluj Napoca, Iași, Hunedoara… Dar de ce vă povestesc de vacanțe altfel? Pentru vreau să vă vorbesc despre un concurs!
De când există acest blog am dat numeroase premii, care mai de care, însă acum fac un pas important și am posibilitatea de a trimite la munte unul dintre cititorii acestui blog! Mă bucur tare mult de această oportunitate, iar Cabana Zeni în colaborare cu Alice Traveler și cu Agenția Voyagers Club oferă unuia dintre cititorii mei un weekend la Straja pentru două persoane.
Ce e de făcut? 2 lucruri simple:
- Te abonezi cu o adresă de mail validă la newsletterul de pe acest blog – www.ancaduma.ro.
- Lași un comentariu la acest articol în care să-mi povestești care a fost cea mai inedită vacanță pe care ai petrecut-o până acum, fie din prisma unor întâmplări haioase, peisaje / locuri deosebite, fie din prisma unei vacanțe eșuate: probleme etc.
Perioada concursursului: 8 – 23 ianuarie 2013, ora 23:49
Extragerea câștigătorului: 24 ianuarie 2013 [dat fiind numărul frumos de povești inedite pe care mi le-ați împărtășit voi anunța câștigătorul în weekendul acesta 25-26.01.2013]
Plecarea câștigătorului la Straja (însoțit de încă o persoană): pe toată perioada anului 2013.
Cabana Zeni, statiunea Straja este o cabană mobilată în stil modern, bucătăria stând la dispoziția clienților, fiind complet utilată! Se oferă 2 nopți cazare pentru 2 persoane (pachet). Cabana este foarte aproape de pârtiile de ski.
Le mulțumesc celor de la Agenția Voyagers Club pentru această oportunitate și vă aștept comentariile! Cel mai argumentat și convingător comentariu îți poate aduce acest weekend la munte!
In ultima excursie la Predeal cu colegii din liceu am reusit sa bag panica in toata lumea aproape, mai ales in colega mea de camera. Dupa masa mi s-a facut somn si, ca sa evit vreo gluma proasta, sa nu ma spoiasca cineva pe fata cu pasta de dinti sau sa ma trezesc cusuta de pat m-am decis sa incui usa. Am uitat sa anunt pe cineva ca eu ma duc sa ma culc. Si am dormit nene, aproape patru ore, asa de bine! M-au trezit bubuieli in usa si agitatie pe afara. Cand am deschis usa, colega mea aproape m-a luat la bataie ca nu stia unde sunt, s-a speriat, a batut in usa vreo doua ore si a crezut ca am disparut prin padure…Ca sunt surda, nu aud batai in usa?! Ah, si am uitat sa mentionez: au incercat sa descuie usa dar am lasat (fara sa-mi dau seama) cheia in ea
)
Pingback: Castiga un weekend la Straja pentru două persoane - Concurs AncaDuma.ro - Concursuri online | eConcursuri.com
Acum vreo 2 ani, am fost cu niste prieteni in vacanta la Poiana Brasov. Pentru ca era vacanta de ski, prietenii nostri ne-au incurajat (pe mine si inca o fata) sa urcam pe partia Postavaru, desi eram amandoua incepatoare. Nu aveam echipamentul necesar si in plus, a trebuit sa facem fata unei furtuni specifice sezonului. Am coborat in aproape 6 ore, inghetate si ingrozite, cu promisiunea ca nu o sa mai facem niciodata o asemenea greseala!!
Anyway, felicitari de initiativa si spor la blogging!
Cred ca cea mai de neuitat vacanta am avut-o la Predeal acum vreo 5 ani. Cand am ajuns acolo totul era gri, dar a doua zi dimineata cand ne-am trezit totul in jurul nostru era alb, complet acoperit de zapada cazuta in cursul noptii. Cred ca ne-a trebuit aparoape o ora sa ne obisnuim ochii cu noul peisaj feeric, total schimbat. In acea zi ne-am distrat grozav pe partie, am reusit sa facem si o scurta drumetie. Important a fost ca toata ziua am stat afara, fara sa simtim deloc frigul. Asta dovedeste cat de memorabila a fost acea prima zi de ninsoare la munte.
In primul rand imi cer scuze pentru cum scriu, nu sunt filolog si nici nu rveau sa devin vreun academician.
iesit pe afara si umblang prin Phuket, honarind pe la saloanele de masaj ( terapeutic ) 
sa nu se inteleaga gresit, mam gandit sa parcurg un drum mai mare si am deciz sa imi inchiriez un Scooter – 50 de euro 5 zile … Zis si facut, acuma pe noul meu ” chopper ” ca un haiduc din Romania am gonit cu ceva viteza simtind adrenalina cum imi curge prin vene si prin lichidul de frane 
)) Cand am descoperit ca nu se mai putea face nimic sa opresc acel “mastodont” 
am scos cheia din contact pe la ora 2 noaptea eream si in mijlocul strazii se oprira si fara sa imi dau seama din spate alt scuterist Local a intrat in mine cu vreo 60 de km pe ora… Prapad ne-am facut amandoi. Ajuns la spital, cusut si doftoricit, ma intorc a 2a zi sa vedem ce sa intamplat cu acel Cavaler Local … Desi in Thailanda sunt legi stricte si isi protejeaza cetatenii si nu ca la noi, tot eu am iesit vinovat 
Acuma ma gandeam cum mior sta la Bangkok Hilton un Prison foarte cunoscut in toata lumea pentru severitatea de acolo. Oricum am incercat eu sa vb cu omul ranit si am ajuns la o intelegere asa am mai dat 50 de euro pentru el si inca 200 pentru scooterul stricat si am scapat ” teafar ” cat de cat si totul sa terminat cu bine… Aceasta este o poveste mai lunga dar am multe povesti pe care as putea sa le pun in practica la Cabana 
Vreau sa povestesc despre o intamplare din Thailanda, cum am ajuns acolo ? Nu stiu si eu ma intreb de multe ori ce draq am cautat acolo si cum naiba am ajuns. In fine, toate bune si frumoase ajuns acolo cazat mancat spalat
Nu am avut parte de o astfel de experienta,dar mi-as dori.Succes participantilor.
Am avut norocul de a-mi petrece vacantele diferit tot timpul: Cupluta pe Mures, Balcaniada sau plimbarile pe vant, ploaie sau soare arzator cu motocicleta. Inedit si deloc monoton este ceea ce conteaza pentru mine intr-o vacanta. Iar cand spui de Straja te gandesti imediat la cei 8 km de partie… Dar o experienta pe care am trait-o se intampla la granita dintre Slovacia si Ungaria la vama Morotva daca imi aduc bine aminte prin 2006-2007 cand am plecat “pe jos” din Banska Bistrita spre casa. Stateam la “ia ma nene” si opreste un Logan cu nr unguresti. A fost prima oara cand am vazut Logan-ul
L-am rugat pe nenea sa ma duca pana la prima gara in drum, ca de acolo ma descurc eu. In masina am apucat sa-i povestesc intr-o maghiara stalcita experienta mea nefericita de 3 luni de munca in Slovacia. Impresionat, poate si cu un pic de mila 
) a oprit direct in curtea lui (era duminica si faceau gratare) si m-a invitat la masa. Am mancat, am facut dus ! mi-a pus mancare la pachet, 2 beri si o apa minerala. M-a ajutat cu bagajul spre tren, pentru ca torlerul meu nu mai avea 3 roti (le-am pierdut intr-o curba, fiind asezat in spatele unui motoscuter care mergea cu 25-30 km/h si cum trolerul il trageam dupa mine… i-au zburat rotile) si mi-a dat 2.000 de forinti ca sa am destui bani pentru biletul de tren 
Mi-am promis ca am sa-i fac o vizita in aceasta vara, ca sa-i intorc acei bani. Inca stiu exact cum arata casa lui si unde anume este ea 
Acesta este un fragment din ce a fost si ce a mai urmat.
Cel mai frumos concediu a fost dupa 10 ani de casatorie cand am plecat la munte cu primul copil pe care l-am asteptat atat de mult. Atunci am simtit ca sunt in concediu cu familia, avand piciul cu noi, nimic nu se compara cu asta ! La Multi Ani !
Ultima data am mers anul trecut intr-un weekend de Halloween la munte cu sotul si nasii nostrii de cununie in zona Brasovului, mai exact la Moeciu de jos unde ne-am cazat la un hotel pentru o seara, am facut gratar si ne-am relaxat dupa o saptamana de munca si a doua zi am fost sa vizitam impreuna castelul Bran,adica eu si sotul meu nu mai fuseseram pe acolo niciodata, nu prea am fost asa de incantata de castel ,nu este asa de frumos cum este Castelul Peles, pe care nu l-am vizitat insa si pe interior acum 6 ani.In drumul nostru am mai vizitat cateva obiective turistice precum Manastirea Corbii de Piatra din Nucsoara -Arges, Mousoleul Mateias si am avut peripetii pe drum pentru ca am ales un drum scurt dar greu de parcurs din cauza drumului care era de pietris si pamant pe o portiune din drum.Acele doua zile au fost frumoase si pe deasupra era pentru prima data cand am fost la munte cu sotul meu care mi-a devenit oficial sot anul trecut si de asemenea cu nasii nostrii cu care petrecem mereu vacantele…
M-am tot gandit care a fost cea mai frumoasa vacanta…..Pai…..iarna aceasta am avut parte de un concediu minunat….In prima parte am mirosit cozonacii mamei si am impodobit bradul in ritmuri de colinde cantate de Baniciu,am colindat magazinele si ne-am rasfatat,am mancat cea mai buna friptura facuta de tata si m-am simtit copil(e un sentiment superb) Apoi nu am avut parte de o plimbare cu trenul dar cu prietenii am ajuns la Bucuresti la scumpul meu iubit in bratele caruia m-am cuibarit si am ras si am urmarit o groaza de filme…..boring ar zice unii ….dar linistea din sufletul tau e mai uimitoare decat orice partie din tara…..aaaaaaaa si mai e ceva ei…..prietenii mei cu care am stat pana dimineata jucand Catan…..nu e mult….poate nu e inedit si nici impresionant dar cred ca pe langa toate lucrurile frumoase in care te aflii oamenii ce te inconjoara sunt cei mai importanti
Apropo de faptul ca iti doresti o vacanta intr-un tren de lux, nu pot sa nu imi aduc aminte de intamplarea de acum 2-3 ani, dintr-un tren de-al nostru, de-al CFR-ului.
Cred ca ma indreptam spre Hunedoara cand a inceput o ploaie naprasnica care picura zgomotos in geam. Toate bune si frumoase pana cand geamul s-a stricat si s-a deschis. Nu era niciun semn ca ar putea sa stea la loc, dar incepuse sa ploua in compartiment. Nu eram singura, trenul fiind aproape plin, lucru care imi minimiza sansele de a ma muta pe alt loc. Asadar, am chemat controlorul. Un distins domn vioi si pus pe glume, care vorbea pe olteneste. Nu am sa-l uit niciodata cat s-a chinuit sa ciopleasca dintr-un lemn pentru a improviza o inchizatoare. Nu i-a iesit, drept urmare a inchis geamul proptind o teava in 2 scandurele. M-a bufnit rasul la cum arata smecheria, dar a mers si am putut continua drumul in conditii “optime”. La momentul respectiv am pus poza pe blog, asa ca daca va mana curiozitatea, o puteti vedea urmarind link-ul: http://www.valentinaroman.ro/2010/08/16/sa-trai%C8%9Bi-dom-controlor/
Ce sa mai, cu bune sau cu rele, CFR-ul mi-a oferit a fost o experienta pe care nu am cum sa o uit!
Cea mai frumoasa vacanta a fost cea de anul trecut din Belgia. M-am bucurat ca un copil in parcul de distractii Walibi, m-am plimbat cu barca pe canalele din Bruge si am admirat fiecare straduta si monument din inima Europei…Bruxelles. O vacanta mult dorita si meritata… Pentru anul acesta inca nu am planuri…si nici buget ce este drept momentan…dar cine stie poate iese soarele
Am fost in excursie la Venetia in luna februarie, cred ca prin ’98. Anul nu il mai retin cu exactitate, dar luna era cu siguranta februarie intrucat acolo am nimerit chiar in perioada festivalului. Am plecat un autocar plin, circa 45 persoane; cand mai aveam putin sa ajungem la destinatie a inceput sa intre in functiune telefonia mobila, unii sunau, altii raspundeau la apeluri. Ca sa scurtez si sa va infatisez ineditul acestui inceput de excursie va voi spune ca in urmatoarele 3 ore am mai ramas eu si sotia, ghida si cei 2 soferi. Restul au disparut intrucat venisera sa-si gaseasca de lucru in Italia.
A se intelege ceva inca de la inceput: vacanta nu-i vacanta daca nu se pleaca in formula completa, cu catel si purcel. Noi, copilul si catelul. Si nu-i vacanta daca n-are si peripetii cu catelul…
Nu-i vacanta fara peripetii! Asa ca daca e sa castigam, sa stie proprietarii ca suntem nelipsiti de catel 
)
Prima oara l-am pierdut la munte. A deschis poarta pensiunii si… dus a fost. L-am mai gasit pe la marginea satului dupa ore-n sir de plans si de cautari. De-atunci, are doua medalioane. Cu adresa, telefoane, toate cele. Se pierde unul, ramane rezerva. “Parinti” nebuni.
Am decretat ca nu-l mai luam cu noi. E mai protejat acasa. Da’ de unde, cum sa plecam fara catel?
A doua oara, la mare, s-a pricopsit cu capuse de la catelul din curte. Ore-n sir de frecat in cada pana am scos tona de capuse. Au urmat zile de stres si de analize ca moare catelul. Teoretic era suficienta doar una care sa-i faca felul. A scapat. Slava domnului!
Gata, nu-l mai luam nicaieri. Ca moare.
Ei ash, e primul care se urca in masina cand e vorba sa plecam. Cum sa lasam acasa bietul catel? Doar are locul lui in spate, cu ham special pe post de centura. Ca a cazut si-n bot peste frana. Ghinionist, ce mai!
Deci nu-i vacanta in care sa nu-i luam pe amandoi. Copilul si catelul. Pachet complet. Ei se bat, se cearta, se pupa, se impaca, distractia e garantata. Ah, sa va mai zic cum au invatat sa inoate amandoi?
Eu am o poveste tare frumoasa. Pot sa spun ca am avut o adevarata aventura anul trecut cand am fost la Balea Lac. Sa incep sa va povestesc:
Chiar inainte sa se inchida Balea Lac m-am hotarat cu prietena sa facem un weekend in 2. Zis si facut. Inainte sa plec de acasa m-am uitat pe camerele de acolo sa vad daca a nins ca sa stiu daca imi schimb rotile de vara cu cele de iarna… sau nu. Nu era zapada deloc asa ca am hotarat sa plec cu cele de vara pt ca nu apucasem sa ajung la service.
Ajunsi la Balea Lac toate au fost bune si frumoase… nu are rost sa vorbesc de cazare, peisaje sau alte chestii de genul pentru ca ma gandesc ca stiti ca la Balea Lac totul este la superlativ.
Sambata seara s-a pus pe nins, dar ningea atat de frumos (pot sa spun exact ca in desenele cu povesti)… totusi la un moment dat lucrurile au inceput sa scape de sub “control” si s-a pus pe nins in asa hal ca nu mai puteai vedea la 2 m in fata. Mi-am dat seama ca a 2-a zi o sa am probleme la plecare.
). In cele din urma am hotarat ca cel mai bine este sa astept deszapezirea. Zis si facut… baietii si-au facut aparitia dupa 30 de minute si gata eram pregatit de drum, dar nimic masina nu vroia decat sa danseze pe locul parcat. Au iesit baietii de la cabana sa ma impinga si am ajuns in panta (drumul spre Sibiu). Mergeam destul de incet pentru ca stiam ca masina este nesigura. In prima curba inchisa am zis sa nu incetinsesc prea mult ca sa nu raman intepenit… asa ca m-am hotarat sa fac un “drift” ca doar ma antrenasem cu baietii cu o iarna inainte. Am intors usor masina, dar pentru ca panta era prea abrupta masina a alunecat prea mult… mult prea mult si ma indreptam cu o viteza mult prea mare spre parapet. Prietena impreuna cu cele 2 poloneze pe care le luasem de la cabana (am uitat sa va spun ca m-au rugat sa le duc spre Sibiu si normal ca am acceptat pentru ca acolo ma duceam si eu) erau albe la fata. Norocul cel mare a fost ca cei cu deszapezirea au aruncat toata zapada pe margini, iar eu m-am oprit in mormanul de zapada. Intreb daca stie careva sa apese pe pedale ca sa cobor sa imping la masina… niciuna nu stia ce este ala sofatul asa ca le-am zis: “Imi pare rau fetelor trebuie sa coborati si sa impingeti masina” si uite asa singurul baiat din “echipa” statea in masina, iar 3 fete dragute impingeau de zor. Eu pe geam: “mai tare fetelor… acum cu balans” 
Am iesit din zapada pentru ca am avut fete puternice in “echipa” si am pornit din nou la drum. Am mers 20 – 30 de km doar cu prima si a 2-a viteza, iar ca aventura sa fie completa ramaneam si fara motorina, iar prima benzinarie nu era deloc aproape. Mai inchideam caldura, ii mai dadeam drumul din cand in cand si tot asa. Ajunsi la Sibiu am baut o cafea calda in 4. Apoi ne-am hotarat sa mergem spre Sighisoara, polonezele s-au hotarat sa mearga cu noi acolo. Am facut si acolo o pauza de cateva ore, am mancat, iar seara dupa ora 00:00 am ajuns in Bucuresti unde era cald si bine.
Hotarat si pus pe fapte mari, dimineata, am dat zapada jos de pe masina, am incercat sa plec, dar nu puteam sa ma misc de pe loc
Asta a fost prima aventura la Balea Lac si de atunci am mai fost de inca 3 – 4 ori, dar echipat asa cum trebuia
.
Oooo, vacanta, excursii, subiectul meu preferat! Si daca se lasa cu un premiu, yuhuuu! Am stat si m-am gandit (nu foarte mult, ce-i drept) si mi-am dat seama ca de fapt vacanta cea mai frumoasa de care am avut parte s-a petrecut anul trecut. Acum depinde ce se intelege prin vacanta (e cu timp limitat, cu loc definit), pentru ca cea despre care o sa scriu e putin mai atipica. A inceput in mai, 1 mai (cu un prolog in luna martie, cand am ajuns la mare,ca de, era ziua mea si trebuia sarbatorita frumos), cu un party “muncitoresc” in muntii Buzaului si a tinut pana hat in toamna, septembrie mai exact, cu un party, tot in acei munti (ca sa fie totul rotund). Am avut o vara plina, pentru ca am hotarat ca timp de cel putin 3 luni o sa ne plimbam prin tara. Ne-am dorit si s-au asezat toate in asa fel incat am primit nu 3, dar 5 luni minunate (acesta a fost cuvantul laitmotiv al verii), cu multe intamplari (mi-ar lua probabil 5 pagini sa povestesc) si oameni frumosi si peripetii. Dupa muntii Buzaului, am ajuns in Campulung Moldovenesc, unde am cules cel mai gustos cimbrisor, am urcat pe Rarau, la Pietrele Doamnei, de unde am numarat 7 randuri de munti si un apus de poveste, am mers in Cluj, in Brasov, via Bucuresti, apoi la mare, la Vadu (si am petrecut o noapte in masina privind pe geam la “focurile de artificii” pe care le faceau fulgerele pe apa), de unde am pornit spre Piatra Neamt, via Histria (de unde am cules cioburi de amfore din situl arheologic) si punct. In Piatra Neamt am urcat pe Batca Doamnei, un altar dacic din vechime, cu panorama peste Piatra Neamt si raul Bistrita (in care am incercat noi o baie, dar apa era gheata, in mijlocul verii!), de aici am ajuns iar in Capitala, unde timp de o saptamana ne-am adunat fortele si ne-am pregatit pentru inca o saptamana “dificila” de mare (Vama Veche, unde altundeva). Am ajuns si in Rasnov, la un festival de muzica goa, unde am tinut un atelier creativ pentru copii, un loc cu oameni colorati si cu multe povesti. Si daca ma gandesc acum bine, sincera sa fiu mai sunt inca pe atatea de adaugat (locuri prin care am trecut sau in care ne-am oprit), dar zic ca e suficient. Pot adauga un “etc.” Si aceasta a fost vacanta cea mai frumoasa de care am avut parte (de fapt tot anul trecut a fost pentru mine o vacanta superba), iar anul acesta urmeaza continuarea:)
Pentru a intra in concurs nu uita sa dai si subscribe la blog!
Intr-o excursie de week-end la Geormane, mi s-a dat cu imprumut de catre prietenii cu care venisem o undita si a trebuit sa fac si eu ceeace faceau toti, adica sa pescuiesc. Daca imi amintesc bine a fost prima data si ultima cand am pescuit, fiindca aceasta pasiune pentru altii, nu ma atrage. Pot sa spun ca am pus momeala si am aruncat suficient de departe dupa cateva incercari si am inceput sa astept. Dupa vreo ora, cand cineva s-a interesat cum merge pescuitul la mine, a sesizat ca de fapt nu mai aveam virful unditei, cu firul si carligul. Se agatase carligul in ceva din apa si se desfacute varful de restul unditei, care ramasese la mine in mana. Asa ca puteam sa stau mult si bine si nu prindeam nici un peste. Oricum, eu m-am bucurat de o iesire in natura.
Budapesta este si a fost un oras al provocarilor pentru mine! Ce poate fi mai frumos sa te trezesti cu noaptea-n cap, sa te duci la receptia hostelului si sa-i ceri receptionerului o harta?A v-am spus ca receptionerul habar nu avea engleza? Nimic mai simplu: iei o hartie si ii desenezi o harta si asa se prinde. Apoi si ce daca ploua? Budapesta, cum am zis, este un oras total genial!! Doar turna cu galeata. Impreuna cu un prieten incepem, periplu prin marele oras si pe o ploaie torentiala. Poduri vechi, Dunarea involburata, cladirea Parlamentului aproape de noi, oameni veseli (ce nu stiau engleza) si magazine pline cu obiecte pentru turisti, cam asa arata centrul orasului. Cam asta am vazut intr-o zi.
La nicio saptamana, iar Budapesta! De data asta intr-un treasure hunt! Nu conta nici castigatorul, ci doar setea de a cunoaste orasul. Am ajuns in Piata Eroilor (ce se afla in patrimoniu Unesco) unde a trebuit sa creem o poveste cu eroi si de suportat bliturile japonezilor ce ne-au fotografiat. Apoi, cladirea Operei este absolut superba, iar de acolo ajungi repede la Podul Leilor (al carui arhitect s-a sinucis din cauza unei erori de proiectare) si o gara, a carei cladire e opera de arta.
Si la intoarcere, am decis sa ne intoarcem cu avionul cu o companie low-cost. Eram trei, 2 baieti si o fata. Ne asezam pe un rand de scaune si dupa 5 minute, vine o stewardeza si o roaga pe prietena noastra sa se mute pentru a se echilibra avionul. Se muta, doar era pericol de prabusire si zborul a continuat fara probleme.
Deci, Budapesta este un oras care oricand merita si chiar trebuie vizitat!
Am sa povestesc ceva haios … Totul s-a intamplat acum vreo 3 ani si jumatate, cand eram in anul 3 de facultate. Stiti voi: examene, familia te bate la cap cu licenta, bla bla bla. Nimic special pana aici … doar ca eram si foarte indragostita de un italian. Eram impreuna de vreo 8 luni si cum dragostea era mare, nu puteam sta prea departe unul de celalalt. Si cum vorbeam noi ore-n sir la telefon, am hotarat sa ma duc 4 zile la Roma, sa-mi vad marea iubire. Norocul meu era ca facultatea era in alt oras fata de cel natal, asa ca parintii nu aveau cum sa afle! Am luat bilete, ne-am facut planul si-am plecat de nebuna “a Italia”! Am ajuns in capitala siiii .. surpriza: Iubitul meu a vrut sa-mi faca o surpriza (sa ma prezinte familiei lui si prietenilor) .. asta a insemnat inca jumatate de zi de mers cu tren si autocar, cand am ajuns, numai de socializat nu aveam chef. Mai ales ca, prin unele zone nici macar nu aveam semnal .. si-mi imaginam cum in momentul ala ma suna ai mei de acasa si le raspunde mesageria ” wind, messageria …” Bineinteles ca am adormit instand cand am ajuns acasa, asa ca nu am avut placerea sa cunosc prea multa lume … a doua zi dis-de-dimineata am pornit inapoi spre Roma. Am zis ca mor, inca jumatate de zi pierduta pe drum. Ajungem la hotel, facem dus si hai sa pornim in recunoastere! Pe drum, ghici ce: ma suna mama. Eram la Colosseum, zona aglomerata, zeci de nationalitati, fiecare vorbind in limba sa! Daca-i raspundeam mamei .. isi dadea seama ca nu-s in Romania, iesea urat: stii, ai examene, ai licenta, invata, ai timp de vacante, etc etc. M-am uitat stanga-dreapta .. am vazut eu un loc mai “linistit”, alerg acolo, o sun. Vroia sa imi trimita mancare a doua zi, zic: ok, la ce ora? La 14:00 ajunge maxi-taxi, sa fii la autogara. Nu aveam cum, va dati seama. Mi-am sunat prietenii si i-am informat ca a doua zi trebuie sa astepte pachetul. Foarte draguti ( si infometati) s-au dus numaidecat si mi-au luat pachetul. Ma suna mama pe la 15:00: “ce faci? ai luat pachetul?” … ii raspund ca da, l-am luat si ca-i multumesc si ca e foarte buna mancarea … si deodataaaaa vine intrebarea: CE AI MANCAT? Era o intrebare retorica .. nu m-am gandit nicio secunda sa ii intreb pe ai mei prieteni ce mancare am primit … raspunsul meu? “Mami, vine tramvaiul, te sun cand cobor ca e galagie” … si-asa mi-am facut timp sa aflu ce bunatati primisem … Cam asa s-a desfasurat sejurul meu de 4 zile prin tari straine … cu peripetii si cu andrenalina la maxim .. si aici am povestit doar o mica parte …
La multi ani tuturor pe noul an si bine v-am gasit la treaba sau planuri de calatorii!
Numele meu este Veronica si de mica spiritul calatoriilor nu mi-a fost incurajat de familie. Dimpotriva, familia mea se mandreste prin a fi “linistita si casnica” (citat din unchiu’) si singurele momente cand scapam de lantul care ma lega de calorifer erau la olimpiadele scolare, cand mort-copt ma lasau pentru un fel de “prestige”. Parintii mei si acum imi incanta insistent urechile la telefon cu laitmotivul “da’ pe acasa cand mai vii?”. In sufletul meu aventurier se zbate insa o alta chemare, a unor locuri in care nu am fost niciodata dar in care stiu in mod paradoxal de sigur ca ma voi alcatui, ma voi regasi.
Acesta este si motivul pentru care nu am refuzat o plimbare alone pana in Scotia. M-am tot chinuit cu rezervarea trenurilor din Londra (biletul de avion Bucuresti-Londra era mult mai ieftin decat Bucuresti-Edinburgh) si am sfarsit prin a merge cu…autobuzul. Ce au in comun plimbarile mele la Londra-Edinburgh, Londra-Dublin? Pai acest fabulos autobuz nocturn, aducand cu el, aproape la fel de fantast, un prieten fabulos. Povestea mea e din zodia unui “serendipity “ hilar dar extrem de util si nedureros pentru mine.
Nu stiam pe nimeni la Londra, asa ca, avand rau de masina si stand in fatza ca babele, m-am apucat sa sporovaiesc cu soferul de autobuz care ma aducea de la aeroport in metropola. Povestea vietii lui a durat fix o ora si ceva, pana la Victoria Station, unde ne-am despartit deja prieteni, dupa care eu am luat toate podurile si podetele la picior, ca doar aveam toata ziua si toata Londra la dispozitie pana la urmatorul autobuz nocturn care ma ducea pana in inima Scotiei. Am uitat repede de sofer si probabil si el de romanca aia mica si ciudata, cu accent englezesc da’ dintr-o zona in care el nu mai fusese si mi-am vazut de podete, Soho, Globe theatre, fish & chips si alte londonarii. E o poveste destul funny cum am ajuns in Edinburgh si apoi direct in Glasgow cu un japonez mega-vorbaret pe cap (a vorbit toata noaptea!) dar nu pe asta vreau sa v-o spun acum. Retineti doar ca in Scotia e mult mai frig decat v-ati imaginat vreodata pentru orice inceput de septembrie, festivalul de acolo e fenomenal, la fel si trubadurii stradali si toti tipii sunt gentlemeni si Brave Heart at heart.
Reiau povestea, tot de la Londra, alta calatorie, tot un inceput de septembrie, cu destinatia dorita (si presupusa finala), Dublin. Pornind eu cu toate bagajoaiele pe inserate de la hostelul de la marginea marginii Londrei, unde maimutele se catara in copaci si unde am poposit si eu doua nopti (seriously, hostelul se cheama Monkeys in the Trees ), am dat de marea aglomeratie din metrou, aglomeratia de la schimbarea metroului si am pierdut autobuzul care ma ducea la aeroport, in conditiile in care nici un alt mijloc de transport – taxi, tren, alt autobuz – nu erau solutii viabile in timp pentru prinderea avionului spre Dublin. Dar romanu’ cat traieste incearca… asa ca am ajuns intr-un fel-nefel la aeroport si bineinteles ca am pierdut avionul…
Acum ganditi-va un moment la personajul nostru, care nu putea neam sa mai ia alt zbor (de zece ori mai scump ) spre Dublin (rezervasem initial cu Ryanair ), cum se intorcea ea, cu spiritul ei aventurier mereu treaz in troller, in Londra, la buza noptii, cand nu mai e nici un loc la vreun hostel decent, net nu exista si nici Victoria Station nu sta deschisa chiar toata noaptea. Stop cadru. Vizavi de Victoria, in statia de autobuze, intr-un autobuz luminat insuficient pentru un om miop care se uita de peste strada, covarsit de greutatea bagajelor, se vede o scafarlie mai cheluta, asa, foarte ocupata si miscatoare. Traversez, stau la rand cu toti pasagerii. Este tot un inceput de septembrie, fix cam un an dupa, tipul din fata mea s-a mai ingrasat serios dar are aceiasi ochi stralucitori si veseli: “Veronica, is that you? Why didn’t you say you were coming?”
Prietenul meu Colin, nu numai ca si-a amintit de o clienta sporavoitoare pe care o vazuse fix o singura data in viata dar m-a si gazduit pana dimineata in autobuzul sau care a tot facut drumuri Londra-something-something-something si tot asa pana la o ora normala, la care m-a lasat in statia de unde luam un autobuz catre trenul si ferry-ul spre Dublin.
The end.
P.S.: Aaa, si am ajuns la Dublin, e frumos tare!