Mi-am propus ca săptămânal să vă împărtășesc cu ajutorul mamei câteva din micile bucurii ale familiei Duma. Așadar sper să vă placă și să vă provoc frumos! 🙂

Luna decembrie se apropie, este luna zăpezii, a cadourilor, a bucuriilor şi a veseliei…. m-am gândit anul acesta să ofer “cadouri dulci”şi cum un cadou devine mai atractiv şi prin modul de prezentare, am căutat un ambalaj deosebit – poveşti despre sărbători, datini şi obiceiuri româneşti.

Una dintre cele mai mari sărbători ale românilor de pretutindeni este cea a Sfântului Andrei, la 30 noiembrie. Ajunul acestei sărbători prefigurează atât sărbătorile de iarnă şi pe cele de primăvară care urmează, cât şi datinile şi credinţele ce însoţesc aceste sărbători.

În ajunul Sf. Andrei, oamenii cred că umblă strigoii, care doresc să facă rău oamenilor şi gospodăriilor acestora, furându – le minţile, roadele pământului, ale animalelor şi armonia în familie. Pentru a se proteja oamenii folosesc usturoiul. Se ung cu usturoi pisat ferestrele şi uşile caselor împotriva duhurilor rele; sau amestecă usturoiul pisat în hrana animalelor pentru a le proteja de rele şi a le întări sănătatea. Fetele poartă usturoi la brâu pentru a atrage peţitorii. Se fac şi prevestiri meteo – dacă noaptea este senin şi este lună plină, iarna va fi blândă, iar dacă este  întunecată prevesteşte o iarnă geroasă.

Tot în ajunul sărbătorii se pun în vase cu apă crenguţe de cireş, vişin, corcoduş sau măr şi dacă acestea vor înflori până la Crăciun, atunci pomii vor fi roditori, în anul următor va fi belşug şi armonie sufletească. Aceste crenguţe sunt apoi folosite pentru confecţionarea sorcovei. În această zi  fiecare membru al familiei îşi pune grâu la încolţit, pe farfurioare, pentru a estima semnele anului următor. Astfel în funcţie de cât de frumos creşte grâul până la Anul Nou, aşa de bun va fi anul următor (sănătate, noroc, realizări).

Sper că prin această, hai să-i spunem, poveste v-am adus aminte de atmosfera din casa bunicilor şi o să încercăm să ne împodobim casele cu crenguţe de pomi şi cu vase cu grâu în aşteptarea sărbătorilor care bat la uşă. Noi avem o singură problemă când punem grâu la incolţit, Codiţă, motanul nostru, îşi mai bagă lăbuţa şi se joacă cu boabele de grâu.

……..şi fiindcă am desfăcut ambalajul cu răbdare, ne aşteaptă şi ceva dulce.

Coşuleţe cu nucă

Ingrediente:

– 525 g. făină,

– 300 g.  margarină,

– 150 g. zahăr,

– 4  gălbenuşuri,

–  1 plic praf de copt stins cu 6 linguri lapte.

Se amestecă bine zahărul (de preferinţă zahăr farin) cu gălbenuşurile, apoi se adaugă margarina şi praful de copt stins cu laptele. După ce se omogenizează se adugă făina, treptat până se obţine o cocă tare. Se fac biluţe cât o nucă mai mică şi se pun în formele unse uşor cu ulei (se folosesc forme asemănătoare celor de savarine, dar mult mai mici, au diametrul aprox. de  3-3,5cm.).

Se modelează aluatul foarte bine şi se adaugă o linguriţă din  umplutura compusă din:

250g. nucă măcinată,

150g. zahăr farin,

4 albuşuri.

Albuşul se bate foarte bine (ca la bezele) cu zahărul si la final se adaugă nuca.

Se pun la copt în tava de la aragaz, se coc la foc potrivit aprox. 20-25 min. Se scot fierbinţi din forme şi se pudrează cu zahar farin cu aromă de vanilie.Din această compoziţie, dacă se modelează coca foarte subţire, pe pereţii formelor, ies 110-120 de coşuleţe.

                                                                                                              Poftă bună!

                                                                                                                       Luci Duma