După un weekend frumos la B’Estfest, săptămâna nu a început prea bine.

Este vorba de o problemă mai veche ce dintr-o prostie a recidivat. Să vă spun toată povestea. Acum 5 ani și ceva eram pe străzile întunecate (la propriu) ale Buzăului mergeam spre casă. Nu pot spune că orașul ăsta a stat vreodată bine la capitolul iluminat stradal dar ce a fost a fost. Neuitându-mă să văd  pe unde calc, am luat în plin cu genunchiul stâng un minunat stâlpișor pus în dreptul unei căi pietonale de acces pentru ca mașinile să nu parcheze pe acolo. Și aia mi-a fost! O durere asculțită până în creier, urmată de o umflătură cu acte în regulă a genunchiului.

M-am prezentat la medic, mi s-au făcut radiografii, iar concluzia lor a fost că pot să trăiesc și așa, că nu este nevoie să mi-l bage în ghips pentru vindecare/recuperare, că tratamentul se face cu ”gheață, unguente și fă și tu mai puțină mișcare!”. Eu nu sunt medic, nu mă pricep la radiografii și la interpretarea lor dar ceva nu îmi inspira încredere în ceea ce spuneau medicii când mă uitam la poza piciorului meu sau la fața ”specialiștilor” – sictir și plictiseală cât casa. Am plecat cu ceva rețineri de la spital, am zis că poate omul știe mai bine – doar e specialist – și că o să aplic sfaturile date. A urmat o perioadă încărcată, cu pregătiri pentru proba de sport de la Bac. Durerile erau mari, piciorul se umfla și cu greu puteam să fac și o alergare ușoară. M-am prezentat la probă, am luat punctaj maxim dar apoi a trebuit o bună perioadă de repaus.

Timpul a trecut, durerile apăreau din când în când, dar nu am mai fost la medic să văd care este situația. Uneori vizitele la medici te descurajează să mai cercetezi ce este în neregulă cu organismul tău. Așa că nu vă lăsați intimidați. Dacă e nevoie și simțiți că asta trebuie să faceți, atunci mergeți la 2, 3, 4 medici… câți simțiți nevoia pentru a vă liniștiți.

Weekendul trecut la final de B’Estfest, în drum spre mașină, am călcat strâmb pe dâmburile izlazului. Forța respectivă manifestată asupra piciorului nu a fost prea plăcută pentru genunchi. Nu mă durea glezna, ci genunchiul. Și am luat-o de la capăt! Durere asezonată de o umflătură zdravănă a piciorului, imposibilitatea de a mai călca sau a mă sprijini pe piciorul stâng. Am fost de urgență la Spitalul Universitar (jos chipiul!) am făcut radiografii, rezultatul fiind unul ”simplu”: ușoară dislocare rotulă. Ce m-a uimit a fost că medicii m-au întrebat dacă am mai avut probleme în trecut – căci le apărea pe radiografie că a mai existat o leziune ce nu fusese tratată corespunzător. Remediul? Ghips, repaus în primă fază o săptămână, iar apoi vedem la control care mai este situația.

Să stau cu ghips e un chin – mai ales că nu am mai trecut prin asemenea experiență până acum cu picioarele. Mi-a fost greu să stau potolită, la cât de activă și agitată sunt, dar uite că am reușit! Sper să nu fie foarte grav luni când merg la control. Nu aș vrea ca de ziua mea destinul să-mi facă un asemenea cadou. Să-l țină pentru sine, piciorul meu să fie bine și să pot să mai dansez așa cum îmi place mie! 😛 Așa că vă rog să trimiteți gânduri pozitive către univers!

PS: Mulțumesc pentru încurajări, gânduri și urările de bine. Mi-au ridicat moralul. 🙂

Sursă foto.