Să faci o emisiune radio să știți că nu este deloc lucru ușor. Nu stai în fața unui monitor, citind totul dintr-un document, iar playerul este gata de acțiune. Lucrurile decurg altfel.  Am avut ocazia să fiu prezentă în studioul Radio Guerrilla la GuerriNightla prima emisiune de după vacanță, iar Petru Stratulat a fost o gazdă perfectă (mii de mulțumiri!).

Am ajuns în studio cu 30 de minute înainte de începerea emisiunii. Am mers prin Casa Presei Libere, am traversat un tunel destul de creepy și iată că am ajuns la studio. Au urmat apoi câteva minute bune (15 – 20 de minute) în care Petru a alergat dintr-un colț în altul al radioului ca să pună la punct toate cele pentru emisiune. Era ca un șoricel ce aleargă pe rotiță în laborator, calcă totul în picioare, se lovește de servere, dă telefoane în miez de noapte către departamentul tehnic… și câte și mai câte. Totul pentru GuerriNight.

Ora 22:59 totul e gata. GuerriNight poate începe. Se pune intro-ul, se stabilește playlistul. Câteva secunde de concentrare. ”Să înceapă nebunia!” spune el cu hotărâre și poftă de muzică. Mă rog, sete de a face emisiunea. Nu îl cunosc pe Petru de mult timp, dar la radio, în fața microfonului zici că este un alt om.

[Este primul meu montaj video, vă rog să-mi scuzați stângăciile!]

Zâmbește, tresare la ce piese îi sunt la suflet. După 20 de minute deja lucrurile s-au relaxat, muzica bună curge lin, iar Petru e în starea tipică GuerriNight. E ca un pianist  la mixer. 🙂 Totul se calculează la secundă, nimic nu trebuie să îți scape, trebuie să știi ce să spui, dar mai ales CÂND să spui. Senzația pe care o ai fiind într-un radio este una plăcută.

Nu a fost prima dată când am fost într-un studio radio bucureștean, dar să fac parte din bucătăria internă a unei emisiuni a fost altfel. Petru m-a întrebat cum percep lucrurile in the house. Mi-a plăcut să văd agitația dinaintea emisiunii, să observ comportamentul realizatorului de radio, cele câteva secunde de concentrare înaintea primei lui intervenții, atenția distributivă la cele 6 (!!!) ecrane… Iar restul e muzică!

Pentru mine e simplu. Să știi să asculți muzica, să te bucuri de ea, să transmiti multe oamenilor, să le oferi în fiecare miercuri noapte de la ora 23.00 motivesă ajungă repede acasă să asculte emisiunea nu e lucru mărunt… Să mai zic? Îmi place să văd oameni productivi cărora le pasă de cei din jur și, mai ales, sunt conștienți de impactul pe care îl poate avea prezența lor în viața celorlalți. Vocea de la radio prinde viață și prin muzica „ei”. De muzică te legi atunci când treci prin anumite momente, uneori ajungi să atribui melodii unor oameni sau contexte. Îmi place să întreb oamenii care este ultima lor bucurie. Ce anume le-a pus zâmbetul pe chip. Iar Petru răspunde….

Ascult radio Guerrilla de mulți ani deja, este întotdeauna prima opțiune, iar de GuerriNight mă bucur de la prima ediție din aprilie. Treceam printr-un moment mai tulbure al vieții mele, iar muzica ascultată din acea emisiune mi-a adus liniște interioară. De atunci nu ratez nicio editie, iar dacă Doamne ferește s-a întâmplat să nu fiu cu urechea pe radio am la dispoziție podcastul.

Îmi place muzica aleasă de Petru pentru faptul că nu alege piese mainstream, din tot felul de colecții Buddha Bar sau mai știu eu ce. Legat de asta, atât pe pagina de Facebook, cât și pe ID-ul de Messanger al emisiunii, multe persoane cer playlistul, căci Shazam nu recunoaște toate piesele. Spre dezamăgirea lor nu le-a fost satisfăcută doleanța și cred că e de înțeles. Dacă ți se pune la dispoziție playlistul ai mai asculta emisiunea? Unii ar spune da, dar eu le spun că sigur nu. Apreciez podcastul mereu când este pus, iar fiecare emisiune prinde contur altfel când nu știu piesele.

Dacă nu ai ascultat până acum această emisiune, dacă asculți dar ai ratat ce s-a auzit pe undele FM miercuri seara dă un click aici, pune pe Ipod /player sau în telefonul tău, dă play, umblă liber și BUCURĂ-TE! Eu una am zâmbit! 🙂