Trage aer adânc în piept! Relaxează-te! Închide ochii și încearcă să îți eliberezi mintea de griji și de probleme! Fă abstracție de ceea ce este în jurul tău și lasă-te purtată de gânduri pozitive… Te relaxezi și nici nu o să-ți dai seama cum trece timpul… Asta am ”pățit” atunci când am fost invitată de Centrul Shakti să le trec pragul și să mă bucur de serviciile lor.
Puțini știu că eu am ceva probleme cu spatele. În urma unei căzături pe scări coloana mea a avut foarte mult de suferit. Rezultatul nu a fost unul oarecare procopsindu-mă cu fractura ultimelor trei vertrebre, deplasarea altora din zona lombară, astfel tasându-se niște nervi. Recuperarea nu este una ușoară, iar restricțiile sunt cât carul. De dureri nici nu vă mai spun… Mi s-a recomandat ca o dată pe săptămână să merg la masaj. Nu am respectat în tocmai indicațiile din diverse motive. Cel mai important motiv era acela că nu găsisem un loc de unde să pot pleca zâmbind și fără dureri.
Și am ajuns la Centrul Shakti. Nu a fost pentru prima dată. În vara trecută, de ziua mea, Iuliana și Aleka mi-au făcut o surpriză ce a constat într-o sedință plină de răsfăț: masaj facial, pensat și hairstyling. Știind faptul că locul este foarte primitor și vesel am pășit cu inima deschisă pragul salonului. Alin, managerul salonului cu care am stat puțin de vorbă, mi-a explicat ceea ce se va întâmpla: aveam să beneficiez de un masaj de relaxare.
Am fost condusă în camera unde magia avea să se întâmple. Spun asta pentru că după 1 oră și 15 minute de masaj simțeam că plutesc.
Bețisoare parfumate, subtile în parfum, muzică de relaxare, o energie pozitivă ce te învăluia de cum pășeai și o terapeută foarte pricepută au fost ingrendientele unei ședințe de masaj de nota 10! Un serviciu de calitate ce m-a făcut să zâmbesc multă vreme. Un loc unde oamenii au înțeles că este foarte importantă calitatea unui serviciu, aprecierea ei și conștientizarea că persoana ce îți face masaj trebuie să fie în apele lui, să nu aibă frustrări, să lucreze într-un mediu frumos și curat, iar cel mai important să zâmbească făcând ceea ce îi place. Eu am simțit asta. Pe lângă tehnica aplicată simțeam cum mi se transmite energia pozitivă a terapeutei.
Experința acolo a fost una foarte plăcută. Timp de o săptămână nu am mai avut dureri de spate. De precizat faptul că petrec în medie 10 ore pe scaun zi de zi, iar rucsacul cu laptopul mă însoțește mai peste tot pe unde merg, lucruri cărora trebuie să le acord mult mai multă atenție. Masajul de la Shakti a fost cel mai bun masaj de care am beneficiat până acum și nu mă așteptam la astfel de rezultat.
Poate nu știai dar cea mai puternică dorință a omului este să trăiască o viață sănătoasă, fericită și inspirată. Dintre acestea trei, sănătatea este pe primul plan, deoarece, fără ea, omul nu se poate simți fericit sau inspirat. Unul din secretele sănătății este să ai un corp care folosește corect substanțele nutritive și elimină eficient toxinele. Exercițiul fizic și masajul mențin circulația adecvată, iar masajul ne ajută trupurile să crească și să se refacă. Masajul oferă de asemenea, relaxare, acționând atât la nivel fizic, cât și la nivel mental. La nivel fizic, ajută toate sistemele organismului: imunitar, respirator, nervos, endocrin, circulator, muscular, osos, digestiv și limfatic. Masajul poate determina mintea să își întrerupă șirul gândurilor și poate oferi o stare perfectă de relaxare.
La Centrul Shakti aveți o paletă largă de diverse masaje și ritualuri printre care masajul anticelulitic, de drenaj limfatic, masajul de relaxare, masaj cu roci vulcanice, masaj aromaterapeutic, reflexoterapia și ayurvedic.
Masajul Ayurvedic este un masaj realizat cu intenţie, implicând în primul rând armonizarea energetică a celui masat prin detensionare, dar mai ales prin binecuvântarea sa prin gânduri, vibraţii, energii şi adierea mâinilor. Magicul efect al masajului ayurvedic este reprezentat de aducerea frumuseţii interioare înspre exterior. El se realizează pe braţe, decolteu, gât şi faţă, stimulând centrii energetici şi secând, unde este cazul, izvorul de tristeţe care umbreşte chipul. Dacă nu știai și gravidele au invitaţie la acest timp de masaj!
Și penru că sunteți iubitori ai masajului vă provoc la concurs ce are drept premiu 2 masaje ayurvedice! Vreau să îmi povestiți ce ți-a dat ultima dată o stare de bine, asigurându-ți bunădispoziția, ce întâmplare te-a determinat să zâmbești! Premiul constă în 2 sedințe de masaje pe care 2 norocoși (unul desemnat de mine și celălat desemnat de random.org) ce comentează la acest post vor avea șansa de a-l câștiga! Aștept comenatriile tale până la data de 11 martie 2013, ora 23.59!
Lăsați-vă inspirația să vă spună ce vă este mai benefic în acest moment!
LE: Iulia Pop și Andra Daroiu o să primiți astăzi un mail. Să vă bucurați de relaxare și de starea minunată de după masaj! Felicitări!
Leave a Reply
Mie mi-a facut ziua mai senina copilul asta extraordinar care recita Luceafarul pe dinafara, la doar 2 ani si 10 luni. E imposibil sa nu-ti smulga un zambet! 🙂
http://www.radiovoceasufletului.ro/index.php?link=articol_afis&arr=106
Stare de bine? Sincer, duminica trecută. A fost o zi cum nu sunt duminicile la mine. AM făcut toată treaba de sâmbătă, mi-am eliberat programul, inclusiv baia și tot pamperingul feminin l-am făcut tot de-atunci. Iar duminică a fost o zi de bunădispoziție. Liniște. Am avut timp să ies cu câinele afară și să stam mai mult de 5 minute, am avut timp să citesc, să gătesc și pur și simplu să nu mai grăbesc lucrurile. Și mi-a ieșit. Dar păcat că-mi iese așa rar, sinceră să fiu 😛
Zilele insorite imi dau intotdeauna o stare de bine…daca sunt insotite si de zambete frumoase, cu atat mai bine 😉
O persoana draga pe care nu o mai vazusem de ceva timp m-a sunat doar pentru a-mi spune ca ma iubeste. A fost neasteptat de emotionant momentul!
Baietelul meu care mestereste de o saptamana o surpriza la scoala pentru mine, la clasa pregatitoare. Asa bine a ascuns surpriza, nu s-a lasat induplecat in nici un fel sa o dezvaluie inainte. Bucuria lui ca a reusit sa-mi faca o surpriza placuta a fost de nepretuit 🙂
Dupa doua saptamani de drumuri si multa treaba, am ajuns pentru 3 zile la Cluj, la Startup Weend: un eveniment de 3 zile (si nopti) in care iti dezvolti o idee de afaceri online, cu o echipa adunata ad-hoc si prezinti un demo in ultima zi. Nu prea am apucat nici sa mananc, de somn iar nu prea m-am atins mai mult de 4 ore pe noapte, asa ca de relaxare nici nu putea fi vorba… Cum am ajuns noaptea, orasul nu l-am vazut, de altfel, decat dintr-o sala de evenimente, unde se ingramadeau vreo 150 de oameni si pe geamul masinii, tot noaptea, cand mergeam sa “dormim”, sau ma rog, sa punem capul pe perna. Oamenii erau cam reci si nu am primit nici macar o invitatie de la localnici – bere, ceai, muzici sau orice altceva, deci numai bine, bine spre foarte bine si frumos nu ne-a fost. Cu toate astea insa, in ultima zi, inainte de plecare, am oprit intr-un parc oarecare, ne-am luat popcorn si vata pe bat de la o ghereta (totally unhealthy) si vanzatorul de vata ne-a sfatuit sa mergem in gradina botanica: “aici e parc, (dooooh!) nu sunteti bine, in centru trebuie sa ajungeti, pe pietonala sau in gradina botanica”, a spus el vazandu-i pe strainii ciudati care vorbeau putin cam repede pentru obiceiul locului si metecaiau de nesomn. Dupa ce ne-am invartit cu masina in sensul sensurilor si parcarilor interzise sau cu bani, am ajuns. Se facuse brusc soare, cativa angajati stateau de vorba relaxati si in fatza noastra s-a deschis o mica gradina. Let’s go inside, ne-am spus, dupa ce am platit biletul ( pe care doamna draguta de la intrare ni l-a dat cu reducere, pentru studenti). Era inca dimineata si liniste.. vreo 4-5 vizitatori maximum am intalnit in calea noastra. Dar pe unde sa mergem? In dreapta niste sere inchise, cu plante inghesuite si transpirate, in stanga niste boscheti proaspat tunsi. Sa mergem inainte zic, ignorand indicatoarele razlete.”Inainte” era, aveam sa aflam in nici 2 minute, alta lume: vai si urcusuri ca la munte, podete, un rau susuitor (habar n-am daca natural sau nu dar foarte realist facut, oricum), multa frunza, multa iarba, copaci cat cuprinde, si, dincolo de toate, dincolo de garduri chiar, multa, inundanta liniste. (Du-te la noi in Bucuresti in gradina botanica si o sa vezi ca pe margini se aud masinile si duiumul orasului, nu e o oaza, nu e o insula, e doar o mica pauza, intermitenta, de oras). Asa ca, prieteni, aici era asa o liniste ca nu fosneau nici frunzele (o sa vedeti mai departe ca nici nu aveau cum fosni, caci erau atent maturate si stranse de ingrijitorii gradinii), o liniste in care aproape te ciocneai cu ceilalti putini trecatori, ca nu le auzeai nici pasii, nule vedeai nici siluetele, furat de magia linistita, primavaratica si adormitoare a gradinii. Am trecut niste podete si am urcat ceva-ceva, ma simteam deja ca la munte, cand colegii mei au vazut un ceva, turn de apa, pare-mi-se. “Eu ma urc, tu faci poze si tu stai aici sa visezi sau sa te uiti la noi”, mi-au zis dar, nush cum naibii naibilor, ca m-am trezit urcand dupa ei in inaltul turn, inconjurat de scari. Eram cam terminata si ma gandeam cum am sa cobor, pt ca urasc atat coborarile cat si scarile (mai ales in evantai!) dar privelistea de acolo a meritat: copaci golasi, inca neinfrunziti, niste culori calde a inceput de iarba si, printre crengi, o statuie cu o silueta mareata si zvelta. Statuia, e-adevarat, o vazusem de jos, era un roman fara un piciorul (spart de cineva), deci ce maret, ca nici macar complet nu era, insa de sus, cu totul alta poveste 🙂 Sper ca nu v-am plictisit sau pierdut pana acum pe firul povestii, pe drum, am mai intalnit doua “doamne” statui si am facut poze funny cum colegul Andrei le cerea de sotii. (trebuie sa va arat pozele astea :))). Am intrat, dupa ce ne-am ratacit un pic, intr-o sera, era cald, eram incojurati de plante si flori, da’ pe unde era mai interesant era inchis, asa ca sorbeam si noi cu privirea verde, frumusete si prospetime prin usile inchise. Trebuie sa va vorbesc insa de gradina japoneza care era aici, cum iesi din sere. Si pentru asta v-am dus de mana prin toata povestea si atmosfera asta linistita si magica, pentru ca gradina japoneza este lucrul si locul ce m-a facut sa zambesc. Doua umbrare in rosu si albastru, japoneze-japoneze cum n-am mai vazut niciodata. Un lac inghetat de jur imprejurul gradinii, cu conifere itindu-se prin preajma. Scari infinite cu legatura cu alte poteci. Un pod minunat de simplist, arhitectural si experiential. In mijloc, o statuieta simbol al casei japoneze. Am facut o scurta incursiune in Japonia si m-am intors zen 🙂 In soarele de martie, pe insula asta, mi-a disparut ca prin farmec toata oboseala, sunt fericita cum n-am mai fost in multi ani din viata, zambesc mai frumos ca in poze, devin o femeie cu mult mai feminina, gandirea mi se insenineaza, viata incepe iar.
Ultima oara cand m-am simtit cu adevarat bine si am zambit ca un copil a fost sambata trecuta cand, dupa muulte luni de repaos, mi-am pus genunchii la treaba pe creasta Muntilor Baiului. Nu stiu cum as putea descrie mai bine, dar imaginati-va multe cupe de inghetata de vanilie puse una langa alta de pe care uneori vantul (batea cu peste 25 km la ora) lua praful vanilat si il transfoma parca in nori. Radeam ca un copil, ma bucuram sa fiu acolo si sa vad cum soarele apare si dispare, fiind suficient sa ma intorc cu nasul ars acasa. Frigul? Nu l-am mai simtit, cum nu am mai bagat de seama nici greutatea rucsacului, chiar daca ma apasa greoi pe umeri la sfarsitul turei. Si uite asa mi s-a facut iar dor de munti!
Am zambit in continuu ieri dimineata cand am ascultat pe iPod in metrou varianta finala a albumului “30 seconds of fame” al trupei byron. Toata lumea din jur se uita lung si nu intelegea ce se intampla. Albumul urmeaza sa fie lansat saptamana viitoare si pot spune cu mana pe inima ca este cel mai bun album pe care l-am ascultat in ultima vreme. Are atat de multa sensibilitate si suna absolut impecabil. Te bine-dispune instant!
Zambesc in fiecare dimineata in care afara este soare, iar eu sunt binecuvantata pentru ca ma pot plimba desculta in iarba din gradina. 🙂
O atmosfera deosebita si un masaj ayurvedic de vis