Sau cum tot ce îți dorești să auzi este: ”Creierul tău este sănătos tun!”

De câteva luni am început să am ceva dureri de cap. Astăzi o migrenă, mâine alta, poimâine alta… Dat fiind că sunt purtătoare de ochelari de vedere m-am gândit că poate durerile astea au legătură cu faptul că trecuseră deja 2 ani de la ultimul control oftalmologic. Am fost la control și din pricina numărului mare de ore petrecute în fața laptopului mi-au crescut dioptriile. Am luat lentile noi de ochelari pe care le port de atunci fără probleme însă migrenele nu au dispărut… Ba mai mult episoadele s-au întețit. Mă doare capul zilnic și sunt momente în care nu mă pot concentra deloc.

Acum câteva zile am ajuns la spital din cauza unei crize foarte foarte urâte. După mai multe calmante și investigații, medicul neurolog de la Spitalul Universitar îmi dă un tratament specific și pentru liniștea noastră mă pune să fac RMN Cerebral! Ouch… ce pompos și înfricoșător sună. Într-un final am reușit să mă programez pentru RMN  la un alt spital. Între vizita la spital și RMN trecuse o săptămână. 7 zile pline de emoții, suspans, stat zilnic pe forumuri să văd ce înseamnă cum decurg lucrurile etc.

Am găsit o mie și una de impresii, de reacții, de povești care mai de care mai pline de controverse și SF-uri. Pentru că am stat să mă documentez o grămadă despre felul în care decurge un RMN cu o seară înainte mă apucase panica și aveam multe gânduri negre. Să vă spun cum a fost pentru mine această experință.

Toți cunoaștem sistemul medical românesc și nu mai surprinde pe nimeni faptul că stai mult și aiurea pe holurile unui spital ca să te bage și pe tine cineva în seamă fie că ai o urgență, fie că ai o programare. ”Legea” o face paznicul – e o chestie nescrisă, dar pe care o știi. Dacă vrei să afli informații utile discută cu un paznic din spital – el știe tot ce mișcă și ce nu mișcă. Eu am fost la prima oră la spital pentru a-mi face analiza minune. Dai buletinul, dai trimiterea de la medicul de familie și adeverința / chitanța de la Casa de Asigurări prin care faci dovada că ți-ai plătit taxele la sănătate. Astea sunt documentele necesare pentru cei ce au PFA sau își plătesc singurei taxele la ghișeu. Următorul pas este o discuție cu șeful secției de Neurologie de la care primești avizul că poți face RMN-ul. Se face dosarul și apoi aștepți.

După 5 ore, iată că îmi vine rândul și mie să ”fac cunoștință” cu magnificul aparat. Până atunci asistentele mi-au pus o branulă, ca în cazul în care ceea ce se vedea acolo nu era concludent să mi se administreze intravenos soluția de contrast pentru a evidenția mai bine lucrurile din organism. Ce este foarte important de menționat este că pacientul va intra în sala de examinare fără bijuterii, ceasuri, carduri bancare, aparate auditive, telefoane, obiecte din metal – acestea se pot deteriora din cauza câmpului magnetic puternic sau pot interfera cu aparatul.

Odată încheiată procedura standard, m-am așezat pe masă, mi-au pus ca un fel de cască pe cap, o păturică pe picioare și a început distracția. Mi s-a spus că este foarte important să stau perfect nemișcată și că aparatul este zgomotos. Am fost introdusă în tub și auzeam ventilatorul de mama focului. Am închis ochii și am început să mă gândesc la lucruri frumoase. La câteva secunde a început procesul efectiv. Sunetele pe care le-am auzit nu au fost atât de puternice cum spuneau alte persoane ce mai făcuseră RMN. Le-am asociat cu sunetele de pichamer sau cu sunetele pe care le auzi când mai bat vecinii cu ciocanul, dar nu atât de intense. Nu știu să vă spun câte minute am stat dar mi s-a părut o veșnicie. 🙂

La finalul RMN-ului eram ușor amețită însă mi-am revenit destul de repede. Ce mă deranja era durerea de cap era acolo, nu trecuse deloc deloc, iar emoțiile nu m-au ajutat. Până am primit rezultatul a mai durat câteva ore. Într-un final, șeful secției m-a primit în cabinet și mi-a spus: ”Creierul tău este sănătos tun!”. Am simțit cum mi s-a luat o piatră de pe inimă. Problemele la prima vedere sunt cauzate de sinusuri. Am discutat despre asta și mi-a recomandat să o iau mai moale și să am mai multă grijă de mine. Nu mi-a dat un tratament, această sarcină revenindu-i medicului neurolog ce mă are în observație de la Spitalul Universitar.

Cuvintele șefului de secție mi-au ridicat foarte mult moralul. Deși petrecusem mai bine de 8 ore prin spitalul respectiv aveam o energie de simțeam că pot ridica munții! Și mereu mă gândeam la felul în care a decurs procesul.  Să recapitulăm niște aspecte pentru a înțelege mai bine procesul investigațiilor:

• Zgomotele sunt puternice și le auzi de peste tot însă nu trebuie să te panichezi!
• Masa pe care stai întins se mișcă în ritmul sunetelor pentru a te așeza pentru “poze .
• În cazul în care faci RMN cu substanță, ești scos pe la mijlocul procesului pentru a ți se injecta substanța de contrast.
• Nu există un timp minum sau maxim al operațiunii.
• Dacă faci RMN cerebral pe cap ți se pune o cască. Ea are o oglindă prin care vezi în afara tubului și panoul de comandă.

Îți recomand să ții ochii închiși și să te gândești la lucruri frumoase pentru că o să te simți mult mai bine! Întreaga experiență nu este urâtă. Este stresantă și obositoare, iar dacă nu ai parte de informațiile corecte poți să te panichezi aiurea fără motive întemeiate. Pe de altă parte, îți recomand să ai răbdare cu sistemul medical. Lucrurile nu decurg ca în Dr. House, dar poți să vezi și partea frumoasă a experienței. Eu sunt fericită că nu sunt probleme foarte grave și că există soluții pentru ceea ce am.

Nu uita să îți acorzi mai multă atenție, mai mult timp pentru activități relaxante și pentru odihnă! 🙂

Sursa: pinterest.com