La tot pasul văd oameni triști și serioși. Observ priviri pierdute, fețe îngândurate. Până și pisica ce mai toată ziua se juca la soare în parc nu mai are nici ea chef de nimic. Aud cum oftează bătrâna de la colțul blocului ce cu ochii umeziți îți spune mult mai multe decât dacă ar vorbi. Și nu… nu e bine așa!

Uităm să ne bucurăm. Uităm să  zâmbim și nu doar cu chipul, ci și cu sufletul. Uităm să ne axăm pe lucruri pozitive! Uităm să ne orientăm către lucrurile acelea care doar pentru noi au o anumită valoare și semnificație. Uităm să ne oglindim în fapte bune și în povești cu tâlc. Uităm să simțim și să trăim așa cum ne dorim. Monotonia, rutina de zi cu zi nu fac altceva decât să ne îngroape sufletul și să ne țină departe tare de ceea ce ne face fericiți! Uităm să ne iubim pe noi înșine!

Am descoperit pe TedTalks un discurs ce mi-a dat (din nou!) de gândit despre noi, cum suntem construiți ca oameni și cum suntem preocupați de problemele cotidiene și de frustrările de zi cu zi. Te rog ca 20 de minute să te deconectezi de ceea ce faci. Ia o pauză și ascultă cu inima și mintea deschise ce spune acest om.

Merităm să fim fericiți. Acest lucru depinde numai de noi. Scapă de balast și de ceea ce te împiedică să fii cel mai bun. Analizează la orice pas, măsoară orice gând / faptă / trăire și alege cum vrei să fii: un om trist non stop sau o persoană cu chef de viață, gata oricând să mute munții din loc? Eu știu deja… și cred că intuiești către ce mă îndrept! 🙂

Zâmbește și fii fericit!

Sursă foto: pinterest.com