Scriu acest articol ascultând Live in Berlin din 2010 unde Sting interpretează alături de The Royal Philharmonic Concert Orchestra câteva dintre piesele ce l-au făcut celebru! Nu există zi să nu îi ascult măcar o piesă. Indiferent de stare sau de moment muzica sa îmi este cel mai bun remediu și mă face să zâmbesc. Fie că este albumul cu muzică elisabeteană, fie cel cu orchestra  sau fie cele rock ce l-au și consacrat, felul în care Sting tratează lucrurile sunt la cel mai înalt rang posibil în acest domeniu: pasiune, profesionalism, devotament, piesele au mesaje puternice, compoziția este una și una.

Aseară Sting a fost pentru a 4 a oară în vizită în România. Cred că i-a plăcut țara noastră și felul în care publicul i-a răspuns în timpul concertelor susținute pe aici dat fiind că a învățat câteva cuvinte în limba română. Mai avea puțin și pornea adevărate conversații în limba română cu publicul. Să revenim la concert! 🙂

Nu am ajuns aseară și la concertele din deschidere, însă am poposit la Romexpo când artistul a urcat pe scenă. Încercați să vă imaginați următorul peisaj: Romexpo, mulți oameni stând liniștiți pe iarbă așteptând marele concert, o scenă mare în fața lor (fără prea multe lumini sofisticate sau alte lucruri de genul) și un apus frumos. Se lasa seara frumos peste București, când deodată apare Sting, totul luminându-se. Cineva spunea că e ca un Luceafăr de noapte ce va avea grijă ca noi să zâmbim tot concertul și să trăim orice notă. Și așa a fost!

Gordon Sting Sumner pentru aproape 2 ore a fost ne-a cântat alături de colegii săi Dominic Miller (chitară), Vinnie Collaiuta (tobe), Peter Tickell(vioară electrică), Jo Lawry (backing vocals) și David Sancious (clape). Intrarea pe scenă nu a fost deloc spectaculoasă, fără jocuri de lumini sau artificii. A pășit relaxat, în pantaloni de piele – ca un roacker ce se respectă indiferent de vârstă – și cu bassul de gât, doar turneul s-a numit Back to bass. Alături de colegii săi a oferit publicului român un show cuminte, dar intens de la prima la ultima notă cântată. Și cum putea să înceapă concertul fără If i ever loose my faith in you?

Un concert simplu la prima vedere, dar intens și complex din punct de vedere al emoțiilor transmise. Cred că dincolo de participarea la un concert marca Sting, pe mine piesele de aseară m-au făcut să retrăiesc momente de pe vremea când de abia îi descopeream muzica undeva prin anii 2000. Multe luni i-am ascultat toate albumele lansate până atunci și starea era deosebită la fiecare audiție. M-am bucurat că mi-am auzit piesele preferate, fiind și cele mai iubite şi populare melodii, precum “Every Breath you Take”, “Englishman in New York”, “Roxanne”, “Fragile”, “Fields Of Gold”, “Desert Rose”.

M-am bucurat de un show simplu, dar amplu. Ascultând cu ochii închiși concertul am trăit intens fiecare acord, publicului transmițându-i-se un mix de energii, fapt care i-a determinat să fie cuminți, manifestându-se mai mult la auzul pieselor cunoscute. Mi s-a părut că au fost prea cuminți. Oricum eu am avut pielea de găină mare parte din concert.

Un alt lucru ce mi-a plăcut a fost faptul că fiecare instrumentist de pe scenă a avut momentul său de solo, Sting asigurându-se că reflectorul o să fie pus pe fiecare. Publicul a explodat la auzul piese Roxanne ce a fost cântată într-o versiune diferită față de cum eram obișnuiți, apogeul atingându-l la pasajul de reggae când lumea dansa de mama focului.

Îi mulțumesc lui Sting pentru concertul frumos de aseară, pentru eleganța sa și pentru că este un artist complet. Până și cineva acolo sus a comandat ca ploaia să fie la finele concertului, ca să nu se strice bucuria ca totul să fie perfect. Și a fost!

Pentru mai multe poze de la concert dă un click aici.