Legat de sopranele Laura Aikin și Marie Arnet cuvintele pe care vi le scriu aici sunt de prisos dacă nu le-ați și auzit interpretând. Dincolo de presiunea de a ajuca alături de Malkovich pe scenă, doamnele au fost la înălțime, calitățile lor vocale fiind ușor de apreciat, încă de la primele minute ale spectacolului. Și au avut ceva provocări pe întreaga durată a spectacolului. Doamnele au interpretat la fel de convingător ariile și când ”asasinul” le săruta pe gât, le mângăia sau chiar le strangula… cu un sutien (oh, da!) și nu numai, semn de mare profesionalism.

O piesă ce îmbină mai multe arte (teatrul, opera, muzica clasică) ne prezintă viața acestui criminal în serie de unde noi trebuie să extragem cele mai valoroase învățături. Interpretările mesajelor pot fi de mai multe feluri. Viața este neprețuită, însă cu fiecare greșeală făcută nu trebuie să uităm să ne iertăm, să iertăm și să fim iertați și nu numai. Mai multe însă nu vă spun. Dacă sunteți curioși puteți comanda dvd-ul cu piesa și să vedeți și voi exact ce se întâmplă. Spectacolul s-a încheiat cu minute în șir de aplauze și ovații ce nu mai conteneau a se opri.

După spectacol, am avut onoarea de participa la o conferință de presă unde au fost prezenți Michael Sturminger, regizorul spectacolului, Martin Haselbock, dirijorul orchestrei și actorul John Malkovich. Am rămas special pentru a vedea cum este omul John Malkovich. În câteva minute ale conferinței am văzut un actor ce încă se aduna după piesa interpretată, ce se adresa jurnalistilor cu o voce caldă și blândă. I-a plăcut locul unde a jucat, căldura publicului și a fost mulțumit de această încheiere a turneului. Deși nu este ușor să fie John Malkovich, fiind sătul de paparazzi, acesta afirma că a obosit după 5 ani de turneu al acestui spectacol și că are nevoie de o pauză. Urmează ca în viitorul apropiat să pună în aplicare și alte proiecte pe partea de actorie și regie. Bineînțeles că există și părți bune să fii Malkovich. Faptul că a avut ocazia să cunoască oameni precum cei de care era alături (regizorul și dirijorul) cu care să pornească astfel de proiecte nu e de neapreciat. Nu se poate abține să nu improvizeze în cadrul show-ului, astfel provocând orchestra să se depășească, dirijorul Martin Haselbock ținându-i piept cu brio, făcând împreună ca reprezentația să fie diferită, vie, prezentă.

A fost o seară pe care nu o s-o uit, magia festivalului făcându-se prezentă ca de fiecare dată. O locație deosebită cum e Atheneul Român, un spectacol inedit, o orchestră profesionistă ce a ținut pasul cu actorul, cele două soprane care ne-au zguduit lumea nu avea cum să nu se împletească de minune cu prestigiul festivalului. A fost o seară monument și o experință pe care o recomand tuturor de trăit!