Ieri Bucureștiul s- a bucurat de o nouă premieră! Una dintre cele mai importante producții ale ultimilor ani, „The Infernal Comedy – Confessions of a Serial Killer”/ “O crimă melodramatică”, susținut de Wiener Akademie și avându-l în rolul naratorului pe celebrul actor american, dublu nominalizat la Premiile Oscar, John Malkovich, a fost prezentă în cadrul Festivalului Internațional ”George Enescu” la Atheneul Român!
John Malkovich este una dintre figurile legendare ale cinematografiei americane contemporane și a fost pentru prima dată când actorul american a poposit pe meleagurile noastre. Premierea piesei ”O crimă melodramatică” a avut premiera în 2006 în Los Angeles și a fost scrisă special pentru Malkovich. Actorul a fost narator și singurul personaj al firului epic, iar orchestra de cameră Wiener Akademie condusă de dirijorul Martin Haselbock și alături de sopranele Laura Aikin și Marie Arnet au interpretat arii ale unor compozitori celebri. Am recunoscut muzica lui Vivaldi, Beethoven, Haydn și Mozart.
Încă din primele minute ale piesei am făcut cunoștință cu personajul, Jack Unterweger, un criminal în serie, care vine în fața publicului să își prezințe biografia. Cam înfricoșătoare aș putea spune. Cine îți dorește să afle ce gândește un asasin? Malkovich a intrat foarte bine în rolul criminalului în serie, iar în monologul său de aproximativ două ore nu s-a sfiit să improvizeze și să interacționeze cu spectatorii. La un moment dat eram confuză. Nu știam dacă trebuie să îi răspundem la întrebări sau dacă erau întrebări ironice, dar mai ales dacă se pretează vreun astfel de gest dat fiind locul în care ne aflam și mai ales la Festivalul Enescu!
Povestea din care a fost inspirată piesa este una reală și are o desfășurare a acțiunii atât tragică, dar și incitantă. Jack Unterweger a fost un criminal în serie austriac care a ucis prin strangulare cel puţin zece prostituate din mai multe ţări, fiind condamnat în 1974. Detenția de 15 ani nu i-a fost ușoară, dar s-a concentrat pe a-și scrie biografia și câteva piese de teatru, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a fost eliberat în 1990. Pe atunci erau niște campanii politice unde intelectuali şi politicieni austrieci l-au creditat drept un exemplu de reabilitare. După eliberare nu s-a putut reabilita complet. Deși avea un job de jurnalist în doar câteva luni a reluat crimele în SUA, unde a fost arestat şi condamnat la moarte. A ales să se sinucidă în închisoare.
Legat de sopranele Laura Aikin și Marie Arnet cuvintele pe care vi le scriu aici sunt de prisos dacă nu le-ați și auzit interpretând. Dincolo de presiunea de a ajuca alături de Malkovich pe scenă, doamnele au fost la înălțime, calitățile lor vocale fiind ușor de apreciat, încă de la primele minute ale spectacolului. Și au avut ceva provocări pe întreaga durată a spectacolului. Doamnele au interpretat la fel de convingător ariile și când ”asasinul” le săruta pe gât, le mângăia sau chiar le strangula… cu un sutien (oh, da!) și nu numai, semn de mare profesionalism.
O piesă ce îmbină mai multe arte (teatrul, opera, muzica clasică) ne prezintă viața acestui criminal în serie de unde noi trebuie să extragem cele mai valoroase învățături. Interpretările mesajelor pot fi de mai multe feluri. Viața este neprețuită, însă cu fiecare greșeală făcută nu trebuie să uităm să ne iertăm, să iertăm și să fim iertați și nu numai. Mai multe însă nu vă spun. Dacă sunteți curioși puteți comanda dvd-ul cu piesa și să vedeți și voi exact ce se întâmplă. Spectacolul s-a încheiat cu minute în șir de aplauze și ovații ce nu mai conteneau a se opri.
După spectacol, am avut onoarea de participa la o conferință de presă unde au fost prezenți Michael Sturminger, regizorul spectacolului, Martin Haselbock, dirijorul orchestrei și actorul John Malkovich. Am rămas special pentru a vedea cum este omul John Malkovich. În câteva minute ale conferinței am văzut un actor ce încă se aduna după piesa interpretată, ce se adresa jurnalistilor cu o voce caldă și blândă. I-a plăcut locul unde a jucat, căldura publicului și a fost mulțumit de această încheiere a turneului. Deși nu este 
ușor să fie John Malkovich, fiind sătul de paparazzi, acesta afirma că a obosit după 5 ani de turneu al acestui spectacol și că are nevoie de o pauză. Urmează ca în viitorul apropiat să pună în aplicare și alte proiecte pe partea de actorie și regie. Bineînțeles că există și părți bune să fii Malkovich. Faptul că a avut ocazia să cunoască oameni precum cei de care era alături (regizorul și dirijorul) cu care să pornească astfel de proiecte nu e de neapreciat. Nu se poate abține să nu improvizeze în cadrul show-ului, astfel provocând orchestra să se depășească, dirijorul Martin Haselbock ținându-i piept cu brio, făcând împreună ca reprezentația să fie diferită, vie, prezentă.
A fost o seară pe care nu o s-o uit, magia festivalului făcându-se prezentă ca de fiecare dată. O locație deosebită cum e Atheneul Român, un spectacol inedit, o orchestră profesionistă ce a ținut pasul cu actorul, cele două soprane care ne-au zguduit lumea nu avea cum să nu se împletească de minune cu prestigiul festivalului. A fost o seară monument și o experință pe care o recomand tuturor de trăit!
Leave a Reply