Astăzi de dimineață la metrou n-am mai avut parte de obișnuitul ”Atenție se închid ușile!” , ci mai degrabă ”Atenție, ați urcat în metroul poeziei!”. Un metrou de la un capăt la altul era practic împânzit cu stickere pline cu poezii. Și nu orice fel de versuri, nu orice fel de poezii. Erau strofe alese și culese, fragmente scrise de Emil Brumaru, Ioan Es. Pop, Ileana Mălăncioiu, Șerban Foarță și mulți alții. Pe ici, pe colo mai găseai și versuri scrise de Deliric1, hip hoper-ul nostru ale cărui versuri te prind încă de la prima ascultare.

Am fost cuprinsă de o stare de emoție și parcă aveam o reținere să păsesc în acel metrou altfel. Nu voiam să stric ceva, nu voiam să se piardă magia și starea pe care o aveam atunci și sub nicio formă nu voiam să pierd vreo poezie. Timidă am început să citesc, ba chiar am luat un post-it ca amintire cu niște versuri scrise de Iv cel Naiv. Cât de frumos a putut să îmbrace o frază pe care o auzim de atâtea ori!

În România se scrie poezie foarte multă, poate mai multă decât romane. Există mulți poeți români tineri (aproximativ 20% au sub 25 de ani) care încearcă să reziste în ”jungla” asta literară și cu greu îi pot ține piept. Anual sunt publicate peste 20 de volume de poezie și plachete de debut. Iar de la an la an portofoliul de poeți ai Uniunii Scriitorilor din România crește, în prezent numărându-se în jur de 800 de poeți, dintre care aproximativ 300 sunt în București.

Unde am aflat toate astea? La o conferință de presă mai altfel. Nu vreau să priviți acest post ca fiind reclamă la adresa unui brand, ci mai mult ca un semnal de alarmă! Julius Meinl, brandul care inspiră poeții încă de la 1862 („Inspiring poets since 1862”), ne provoacă la redescoperirea și recunoașterea poeziei din viața secolului în care trăim. În prima zi din luna octombrie, Julius Meinl tapetează Metroul bucureștean de pe ruta  Berceni – Pipera cu peste 260.000 de post-it-uri cu versuri, pe care oamenii le pot dezlipi și le pot lua cu ei, într-un gest menit să transforme o zi de muncă gri și aglomerată, într-una mai frumoasă.

Pornind de la această idee au organizat prima conferință de presă din România într-un metrou. Că doar oamenii citesc mai mult în metrou (eh, au fost bune și Lecturile Urbane la ceva…). La eveniment au mai fost prezenți și Emil Brumaru, Adi Despot și Deliric1 care ne-au recomandat să punem mai mult accent pe poezie în viețile noastre și să o aducem mai aproape de noi prin diverse forme pentru a putea face lumea mai frumoasă. Poezia se ascunde sub diferite forme, până ajunge să se numească altfel și să nu mai fie recunoscută ca atare: muzică, graffiti, artă urbană și, în final, chiar stil  de viață.

Așa că aveți grijă de sufletele voastre și citiți zilnic ceva frumos, măcar puțină poezie. Metroul poeziei vă poate ajuta să înțelegeți că poezia poate transforma societatea în care trăim într-o lume mai bună și mai frumoasă. 🙂 Să-mi spuneți dacă ați păși în acest metrou și dacă versurile citite v-au făcut măcar să zâmbiți.

Poate poezia să (îți) schimbe lumea?

Foto credits: Silviu Pavel