Ce înseamnă pentru voi Crăciunul? De fiecare dată când mă gândesc la sărbătorile de iarnă inevitabil îmi vin în minte scene din copilărie. Vacanța de iarnă o petreceam la țară la bunica, iar bucuria Crăciunului era tare mare. Se strângeau toți nepoții, ne dădeam cu sania, iar cât timp noi făceam asta părinții se ocupau de Ignat. Nu lipsea nici Omul de Zăpadă din peisaj pentru care pregăteam din timp cele necesare pentru accesorizarea sa (pentru nas, ochi, urechi, nasturi etc).
Însă sărbătoarea de Crăciun este pregătită cu câteva săptămâni înainte. Dincolo de suflet, bunătăți culinare trebuia pregătită și casa. De Sf. Andrei, pe 30 noiembrie, se plantează într-un vas boabe de grâu, iar în seara de Crăciun se pune o lumânare aprinsă în grâul care are câțiva cm. Vasul pe toată perioada sărbătorilor va împodobi masa. Tot în această perioadă se tăiau crenguțe de cireș și se puneau în apă, la căldură, ele înflorind în ziua de Crăciun.
Atunci iernile erau altfel. Zăpada își făcea simțită prezența la o dată știută numai de ea, dar niciodată nu venea luna decembrie fără ca ea să nu fie acolo. Mantia albă ce se lăsa peste noi ne făcea să ne simțim altfel, ne simțeam speciali. Bunica ne pregătea din timp pentru marea sărbătoare. Cu soba trosnind, repetam colinde, ne spunea povestea Viflaimului, dar și diferite povești din copilăria sa. Nu exista familie din sat care să nu își dorească să fie colindat. Dar oare ce e un colind?
COLÍND, colinde, s. n. Faptul de a colinda. 1. Obiceiul de a colinda. 2. Cântec tradițional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou; colindă. 3. Umblet din loc în loc, întrerupt de popasuri. – Din colinda (derivat regresiv).
Pentru noi cel mai așteptat moment după o zi întreagă de joacă era mersul la colindat. Cu obrajii rumeni de la asprimea gerului mergeam la colindat pe ulițele satului și încântam sufletele oamenilor cu puritatea noastră și cu pasiunea cu care cântam. Toți oamenii de pe o uliță auzindu-ne îți deschideau porțile ca să fie și ei colindați. Cântam colinde precum Bună Dimineața, Steaua sus răsare etc.
Cu nostalgie îmi amintesc de frumoasele sărbători de iarnă. Mama îmi povestea că în dimineața zilei de 24 decembrie ulița satului răsuna de glasul micilor colindători, cu traista după gât și cu un baț în mână pe care îl foloseau pentru a merge mai ușor prin zapadă sau pentru a bate în porțile vecinilor. Grupul de colindători mergea din casă în casă și cântau cât îi țineau puterile. Gazdele îi primeau în curte și le împărțeau covrigi, mere, nuci, colaci calzi. Gospodinele se pregăteau din timp, frământau aluatul ca cel de pâine și împleteau colăcei pe care îi coceau în cuptorul nelipsit din fiecare gospodărie. Tura de colindat se încheia cu o vizită la bradul satului care era frumos împodobit, în jurul căruia se cântau din nou colinde.
Și bunica îmi povestea că în noaptea de Crăciun colindătorii, de regulă familiile mai tinere mergeau la cei mai în vârstă, la părinți și la nași. Satul răsunau până spre ziuă de vocile colindătorilor. Colindele Deschide ușa creștine, Trei păstori, Trei crai de la răsărit, Florile Dalbe, Lerui Ler, Ziurel de Ziuă se trasmiteau din generații în generații. Tot în această noapte magică, la miezul nopții sătenii mergeau la biserică, unde după slujbă nelipsit era și Vicleimul sau Viflaimul. Acesta era ca o piesă de teatru care ne ajută să înțelegem misterul Nașterii Domnului. Personajele sunt Irod, doi soldați, trei crai sau magi, un înger, Maria și pruncul și trei păstori. La final craii anunțau Nașterea Domnului.
Din păcate acum Crăciunul nu mai e la fel. 🙁 Suntem prea prinși cu ceea ce facem, am devenit stresați și sufocați de orice lucru și uităm să ne bucurăm sau să ne reîntoarceam spre tradiții. Îmi este dor de un Crăciun în care tot locul să răsune de colinde, oamenii să zâmbească mai mult și să se bucure de această sărbătoare. Și e păcat. Pentru că noi românii știm prin tradițiile pe care le avem cum să facem din această sărbătoare să fie memorabilă! Am observat mulți oameni care au devenit reticenți la tradițiile de Crăciun. S-a păstrat tradiția împodobirii bradului și cam atât… Restul nu mai facem, cumpărăm de la magazin și nu ne mai implicăm și afectiv în această sărbătoare frumoasă.
Coca – Cola a văzut cât de lipsiți de chef suntem uneori și ca să nu uităm de unde am plecat și-a propus să ceară ajutorul consumatorilor săi pentru a aduce Crăciunul într-un sat din România care probabil nu s-ar bucura altfel de bucuria Crăciunului. Setup-ul va fi unul deosebit: caravana Coca-Cola, luminițe în tot satul, un brad înalt, împodobit și o sărbătoare specială pentru toți locuitorii satului. Mi se pare un gest foarte frumos pe care brandul îl poate face pentru consumatorii săi. Bucuria din sufletele lor își va face rapid loc printre grijile de zi cu zi și rutină. Mai știți spotul lor cu Vin sărbătorile? Mai știți ce stare de veselie vă transmitea?
Cam asta e ideea lor. Frumos, nu? Dar pentru a putea duce asta la bun sfârșit este nevoie și de ajutorul vostru! Ei au creat un automat special Coca-Cola care colectează energie din telefoanele consumatorilor. Ei îi îndemnă pe oameni să viziteze automatul Coca-Cola și să doneze energie cu ajutorul telefoanelor lor. Energia donată de cei care vizitează automatul Coca-Cola va fi apoi folosită pentru a aprinde decorațiunile de Crăciun cu care ei vor împodobi satul în care aduc Crăciunul. Automatele speciale se vor afla în caravana Coca-Cola care poposește în luna decembrie în 4 mari orașe din România (București, Cluj, Iași, Timișoara).
Ca să poată face asta ei au nevoie de ajutorul nostru, atât al meu, cât și al tău cititorul meu drag! 🙂 Noi trebuie să îi ajutăm și să adunăm cât mai multe povești din care juriul Coca-Cola creat special pentru asta să aleagă. Se caută un sat care nu s-a mai bucurat de Crăciun în ultimii ani. Îmi doresc de la tine propuneri de sate și povestea din spatele acestor sate, o argumentare a motivelor pentru care satul propus de fiecare dintre voi ar „merita” să fie cel ales. Poți să propui locurile pe care le-ai vizitat sau de ce nu, satul în care bunicii sau rude tale au locuit. Totul este extrem de simplu: lași aici un comentariu, iar eu voi transmite mai departe propunerea ta! Ce spui?
Primiți cu colindul?
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Primeşte articolele pe email
Error: API requests are being delayed for this account. New posts will not be retrieved.
Log in as an administrator and view the Instagram Feed settings page for more details.
Cândva, acest sat era centrul comunei și a avut o istorie ca un intermediar între Vrancea și Buzău, fiind înconjurat de peisaje mirifice de deal acoperite cu pădurile care sprijină atent locuitorii.
În Cătăuți, comuna Chiojdeni, județul Vrancea, există și o școală primară și o grădiniță în care învață simultan aproximativ zece elevi și încă pe-atâția preșcolari. Pe vremuri, școala cuprindea și gimnaziul, însă acum copiii trebuie să ajungă la școala generală din centrul comunei, făcând zilnic naveta de peste cinci kilometri cu microbuzul. Este o modificare în bine faptul că există un mijloc de transport pentru elevi.
Dacă ne gândim la vremurile de acum zece ani remarcăm o scădere drastică a numărului de tineri, iar aceștia, din nefericire, aflându-se într-o zonă defavorizată, întâmpină dificultăți financiare și pentru a ajunge în orașul Focșani, municipiul județului.
Gândindu-mă la faptul că există câteva zeci de persoane tinere care nu au văzut semaforul dintr-un oraș și că sărbătoarea Crăciunului încă se rezumă la „gutuia de la geam”, consider că acest sat ar merita o asemenea atenție, putând să devină chiar și un punct de interes temporar pentru zonă.
La jumatatea drumului spre Targoviste, la doar 50 km de Bucuresti, faci dreapta si dupa un drum asfaltat(mai nou) de 5km, cu campuri si paduri de ambele parti intri in satul Ghimpati. Satul este intai incojurat de raul Colentina, apoi de paduri, parca din povesti cu sate ascunse. Cu podul peste care trebuie sa-l treci ca sa intri in sat, cu biserica de la intrare, cu 3 case boieresti, una imediat dupa pod pe partea dreapta, la intrare, una la iesirea din sat, unde se pare ca scriitori romani isi petrec veri linistite, si una aflata in paragina, dar care are cele mai multe povesti, Ghimpati este satul unde caravana Coca Cola trebuie sa ajunga. Unde mai pui ca sa vorbeste si despre trecerea lui Tudor Vladimirescu pe aici. Prima atestare este din 1572, iar a doua menționare este din anul 1628,atunci când se vorbește de moșnenii din zonă care au locuințe în punctul “Fântâna fetii”, fantana care mai exista si in zilele noastre.