Vă povesteam ieri despre cum am început cu stângul o zi ce părea superbă, dar și cum a decurs o importantă întâlnire. Trebuia să particip la un important picth. După ce m-a prins ploaia pe drum spre întâlnire, după ce dintr-o întâmplare nefericită ajunsesem să am hainele pline de cafea, după ce mi s-a ars laptopul din cauza ploii ce mă prinsese pentru că apa ajunsese în el, după ce am pierdut prezentarea pe care trebuia să o susțin și mai tot din laptop, după ce a trebuit să vorbesc clientului din ceea ce îmi aminteam despre strategie am avut o mică revelație. Până la un punct mă simțeam legată de mâini și de picioare!

Am tras aer adânc în piept, am numărat până la 5 în gând și ca prin minune am spus  tot ce conținea prezentarea. Deși am rămas fără laptop, în urma acestei întâmplări am avut multe lucruri de învățat. De exemplu să nu plec niciodată de acasă fără umbrelă atunci când afară sunt semne de ploaie, să nu uit că pentru absolut toate lucrurile există câte o rezolvare. Cel mai important este să cred în mine și să nu mă las descurajată de mici amănunte, nu? 🙂 Și cum spunea cineva: viața fără un strop de umor ar fi atât de tristă. În definitiv tot răul poate să fie ”catalogat” drept o dumă. Contează din ce unghi privești problema, nu? 🙂

Ca să termin povestea începută ieri lucrurile au decurs astfel. După o micuță pauză care a fost utilă, am tras aer adânc în piept și am început pe whiteboard să înșir cu markerul întreaga strategie și toate conceptele pe care le aveam în prezentare. Ba am fost atât de relaxată încât în timpul prezentării au făcut și vreo 2 glumițe. 😀

Prezentarea a fost primită cu entuziasm de client. Faptul că nu am avut suportul acesteia pe laptop a făcut lucrurile să fie deosebite față de ceea ce le mai spusese concurența mea de la acest pitch. Aceea întâmplare ne-a făcut pe toți prezenți să ne amintim de perioadele în care nu aveam suport electronic la dispoziție, nici laptopuri, nici videoproiectoare sau alte minuni ale tehnologiei. Aceea întâmplare a făcut lucrurile mai…. umane aș putea spune. Atât eu, cât și ei au fost mult mai relaxați, iar întreaga lor atenție era îndreptată către mine, interacționând mult mai mult. Sincer dacă aveam laptopul funcțional și totul decurgea normal cred că s-ar fi concentrat mai mult pe ceea ce aveam scris pe fiecare slide în parte decât pe ceea ce spuneam verbal.

Până la urmă din fiecare experiență înveți. Înveți, înveți, înveți! Totul se întâmplă cu un motiv și nimic nu este pur și simplu. Credeți-mă că aceea experință mi-a priit foarte mult. Oamenii de acolo au fost încântați de ceea ce le-am prezentat, m-au felicitat și încă de atunci mi-au dat un feedback pozitiv. Eram mai mult decât sigură că aveam să câștig pitch-ul. Ceea ce s-a și întâmplat. Timp de 1 an de zile am avut parte de o colaborare frumoasă și fără incidente. Și le mulțumesc pentru asta. 🙂

După toate cele mi-am spus: Deci #sepoate! Da, dragilor! SE POATE, trebuie doar să vrei. 🙂

Astăzi, pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei cei de la Petrom și Țara lui Andrei au lansat campania #sepoate! Prin poveștile de ieri și de astăzi îi descoperim împreună pe oamenii care, în ciuda barierelor și a tuturor celor care le-au spus la un moment dat “nu se poate”, și-au transformat visurile în realitate. Astăzi de ziua lui Andrei mulți oameni au găsit curajul să renunțe la ‘nu se poate’ și să treacă la fapte!

Pentru mine și pentru toți cei care cred în visurile lor, dar le și urmează până la capăt vă spun sincer că #SePoate!

Sursă foto: pinterest.com