De când a venit primăvara multe amintiri din școala generală, liceu sau facultate îmi revin în memorie. Îmi amintesc cum alergam pe holurile școlii generale când auzeam clopoțelul. Clasa noastră era fix prima clasă de lângă cancelarie și trebuia ca profesorii să nu vadă picior de elev pe hol că nu era deloc bine. ;)) Tot prin școala generală am început serios să studiez canto și să mă implic în proiectele organizate de Consiliul Elevilor. În liceu nu m-am putut abține și m-am angrenat în multe proiecte: de la a organiza balurile bobocilor și alte acțiuni pentru elevi până la a cânta cu colegii mei de trupă (hehe, făceam parte din trupa liceului) pentru diferite cauze. Bineînțeles că nu am avut stare nici în facultate și m-am implicat în tot felul de proiecte. Dar asta e altă poveste.  🙂

Poate acesta este modul prin care realizez că m-am maturizat și că trebuie să îmi iau  la revedere de la copilărie. Lucrurile devin din ce în ce mai serioase, omul mic acum se face mare. Odată cu el apar noi responsabilități, iar pe măsură ce el crește și dă piept cu viața lucrurile se schimbă. Hai să recunoaștem că toți ne mai refugiem din când în când în amintirile din copilărie, în momentele în care alergam de dimineața până seara prin curtea bunicilor. Sigur îți amintești prima serbare de la școală, prima teză  sau prima notă proastă.

În liceu am început să fiu mai atentă legat de ceea ce îmi place să fac, să-mi creionez o idee despre ce profesie aș vrea să am ca astfel să pot alege cursurile unei facultăți care să îmi ofere ceea ce îmi doream. Stau și mă întreb de unde aveam și atunci atâta energie. Făceam multe lucruri deja de la aceea vârstă și eram mereu cu zâmbetul pe buze. Poate nu aveam să fac atâtea dacă unii dintre profesorii cu care m-am intersectat în timpul școlii nu ne-ar fi explicat cât de importantă este o inițiativă. Mai ales una care are legătură cu o comunitate și are un scop pozitiv.

Dincolo de asta am avut mai mulți profesori drept reper, însă vreau să vă povestesc puțin despre dna profesoana Iordănescu Laura, profesor de Limba și Literatura Română în cadrul Colegiului Național ”Mihai Eminescu” din Buzău. O doamnă în adevăratul sens al cuvântului, un om de litere desăvârșit care reușea să ne țină atenți la orele dumneaei mai mult decât poate reușeau alți profesori. Fiind într-o clasă de filologie aveam multe ore pe săptămână cu dna profesoară și fiecare oră era altfel.  Stăteam în prima bancă și îmi plăcea foarte mult să stau să o ascult și să sorb orice informație pe care ne-o împărtășea.  Pe măsură ce minutele treceau din ora de curs intram în atmosfera cărților pe care le aveam de citit sau de prezentat. Mai rar să vezi un profesor de română care să le insufle atât de frumos copiilor dragostea pentru lectură. Un cadru didactic devotat misiunii sale, grijuliu, meticulos și era acolo când aveai o problemă, o nelămurire sau aveai nevoie de ajutor. Pentru mine a fost o adevărată inspirație și un om de la care am avut multe de învățat și dincolo de subiectele predate.

Chiar și astăzi, doamna profesoară are un grup pe Facebook ce are drept scop utilizarea corectă a limbii române scrise. Este totodată o modalitate prin care putem să ținem legătura cu dna profesoară și să ne amintim de orele de limbă română. 🙂 Eu vreau să îi mulțumesc pentru tot ceea ce ne-a învățat, pentru fiecare zâmbet oferit atunci când făceam lucrurile bine, pentru fiecare moment de critică de care toți mai aveam nevoie și pentru sfaturile oferite. A fost una dintre persoanele care m-au încurajat să fac ceea ce îmi place și să urmez facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul Universității București.

Vă îndemn ca atunci când aveți ocazia să mai mergeți pe la scolile pe unde ați învățat și să îi salutați pe cei care alături de părinți au contribuit la formarea noastră. Știu că și voi ați avut pe lângă voi un ”profesor inițiativă” pe care l-ați îndrăgt și de la care ați avut multe de învățat și poate ar trebui să le povestiți despre Țara lui Andrei, un frumos proiect inițiat de Petrom, precum și de programul Școala lui Andrei. Știu multe persoane care s-au înscris în edițiile trecute și care au reușit astfel să schimbe lucruri pentru comunitatea lor, pentru școala lor. Profitați cât mai mult  de tot ce înseamnă TLA pentru că sunt rare proiectele în care la final vezi rezultate palpabile ce au efecte pe termen lung. Îi felicit pentru că duc  an de an la lumină noi proiecte și inițiative sociale menite să fie altfel.

Anul acesta, perioada de înscriere a proiectelor este până pe 14 mai. Depunerea proiectelor se poate face pe www.taraluiandrei.ro, secțiunea Școala lui Andrei. Acolo găsiți toate informațiile de care aveți nevoie. Elevii și cadrele didactice se pot înscrie într-o singură echipă, iar înscrierea este făcută de către unul dintre cadrele didactice. Mai ai timp!

Tu câți profesori cu inițiativă ai avut în jurul tău? Spune-le povestea, vrem să îi cunoaștem!