Nu am înțeles niciodată răutatea gratuită pe care o au unii oameni în ei. În trafic, pe stradă, la magazin, în parcuri, în metrou, la serviciu, pe Facebook, la școală, în discuții cu cei din jurul nostru și mai peste tot avem tendința de a arăta ce e mai rău din noi. Indiferent de vârstă se întâmplă asta. Avem tendința să îi punem la zid pe cei care nu fac și spun ca noi. Mi se pare că unele răutăți le avem de când suntem mici și se amplifică pe măsură ce creștem.

Eram aseară cu Dante la plimbare și mă uitam la cei mici din fața blocului cum se mai distrau. Zâmbeau și chicoteau de mama focului, totul părea frumos și armonios. Jocurile păreau plăcute și interesante pentru ei, până într-un punct în care o fetiță devenise punctul central al atenției celorlalți, iar jocul nu mai era atât de important, ci ce le spuena fetița să facă. Apoi în atenția unora dintre copilași a apărut Dante pe care îl iubesc și de multe ori au lăsat orice activitate pentru a se juca împreună cu el. E adevărat că și Dante iubește copiii, iar ei îl iubesc pe el. Aleargă împreună, face aport cu bățul pe care ei îl aruncă cu  atâta bucurie, însă de la un moment dat ceva nu se mai lega. Uneori se mai întâmplă ca aceeași fetiță, care până atunci se juca alături de ceilalți cu Dante, să se simtă invidioasă că nu mai este în centrul atenției și să înceapă brusc să țipe și să reacționeze urât. Încearcă să îi convingă și pe ceilalți să nu se mai joace cu patrupedul, iar dacă vede că nu are parte de reușite începe să îi îmbrâncească pe ceilalți care nu îi urmează exemplu. Uneori reușeste să îi convingă alteori nu. I-am explicat că toată lumea se poate juca și îi pot arunca pe rând bățul, ba pot face și un concurs cine aruncă mai departe bățul. Nu a ieșit, ba mi-a răspuns urât și m-a îmbrâncit…

Nu, nu vreau să ”dau cu pietre” în copiii, nu mp leg de educație sau de părinți, pentru că mi se pare că unele lucruri sunt în ADN-ul nostru… Doar mă gândeam la oamenii mari cum reacționează în diferite situații și contexte, cum aleg să fie răi gratuit, cum aleg să facă rău doar pentru că așa se simt bine, sunt schimbători, iar unii amenințători. Mereu o să existe o persoană alfa în cercurile de prieteni, în contextele sociale sau pe stradă. De ce trebuie să ”fie ca tine” când poate să fie ca fiecare, atâta vreme cât nu te deranjează și nu îți face rău părerea unei persoane sau o acțiune. Avem dreptul să fim noi, să fim liberi și să facem ce ne place.

Bullying-ul (acel act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unei persoane) se manifestă la orice vârstă, este și la cei mai mici, dar și la oamenii mari, poate nu ne dăm seama…

Ar fi fain ca fiecare să încerce să își mai potolească din răutăți, să se abțină când îi vine să spună sau să scrie ceva rău și să fim mai pozitivi, mai săritori, să mai ascultăm. Să dăm o mână de ajutor băbuței cu multe sacoșe care vrea să treacă pe trecerea de pietoni, dar nimeni nu se oprește, să nu mai dăm coate în burtă femeii însărcinate de lângă noi din metrou, doar pentru că deranjează că burtica ocupă loc. Am putea să fim mai amabili în trafic, nu să arătăm semnul șoferului sau să băgăm mâna în claxon când de abia s-a făcut verde și prima mașină încă nu a demarat.

Poți face multe lucruri bune. Vorba proverbului japonez ”See no evil, hear no evil, speak no evil.” o să îți fie mai bine și o să fie mai bine!

Sursă foto