- Gânduri, călătorii și povești
Pentru mine cele mai dureroase momente din viață au fost despărțirile… pe vecie. Uneori alegem să ne separăm voit de anumiți oameni din viața noastră, alteori drumurile se despart pur și simplu (fiecare își vede de propriul parcurs, intervine distanța, preocupările de zi cu zi și de aici ”despărțirea”), indiferent de cele 2 situații știi că poți mereu să le dai un telefon, un mesaj sau un semn de viață. Cele mai grele sunt despărțirile de cei ce au fost în viața noastră și care nu vor mai fi. De exemplu pentru mine cea mai grea despărțire a fost cea
Pe la mijlocul lunii august m-am urcat în mașină, m-am înarmat cu răbdare și mi-am setat pe GPS destinația Maramureș. Este un loc drag inimii mele, dat fiind că tatăl meu este de acolo și deseori am fost în locurile copilăriei sale. Când eram mică am mers în drumeții prin locurle de lângă Baia Mare și ascultam vrăjită legendele despre haiduci. Cert e că dacă te decizi să îți petreci concediul acolo trebuie să te înarmezi cu muuuultă răbdare pentru că drumul este lung și uneori mai greu, depinde de noroc și din ce parte a țării vii. Eu am
În viață cel mai important moment este atunci când ne dăm seama cine suntem. Nu mă refer aici la filozofii și la lucruri demne de citate motivaționale. Ci să ne dăm seama, în adevăratul sens al cuvântului, cine naiba suntem și ce vrem noi de la viața noastră, nu ei sau ”cum ar da mai bine”. Așa avem tendința uneori să ”urmăm o turmă” fără să ne gândim o clipă, o secundă, ce vrem de fapt, ce ne place, încotro mergem și dacă am avea curajul de a face singuri ceva pe bune. Recunosc că obosisem. Zi de zi trăim
De ceva vreme am o problemă cu ochelarii pe care îi port. Poate pentru că îi am de prea mulți ani și m-am plictisit de ei, poate pentru că mi s-au schimbat și dioptriile și nu mi-am luat inima în dinți să mă duc să îmi caut o nouă ramă și să-mi pun noile dioptrii. Cred că pe lângă asta e și faptul că nu prea am acceptat că port ochelari. Dap, sună precum nuca în perete, dar nu sunt cel mai mare fan al ochelarilor mei de vedere. Îi port de nevoie, nu îmi face plăcere să îi mai port. Ceva
Nu am înțeles niciodată de ce unii oameni fac anumite lucruri. De exemplu, atunci când vin mijloacele de transport în comun, după ce au urcat se năpustesc asupra locului văzut încă de dinainte ca ușile să se deschidă. Tot stau și mă amuz și încerc să înțeleg de unde setea asta. Poate le dă un sentiment de proprietate, poate le dă o stare de bine, poate… le aduce fericirea pentru 20 de minute sau cât le-o dura călătoria. E mai simplu să te urci civilizat și să aștepți să se elibereze pe lângă tine un loc. Nu știu care este logica
Tot stau și mă gândesc cum am putea face să schimbăm ușor, ușor felul în care gândim și acționăm în anumite contexte. Mereu ne grăbim, mereu îi împingem pe cei aflați în fața noastră, mereu vorbim urât și nu ne sfiim să aruncăm cu priviri pline de dispreț atunci când vine vorba de un anumit gest de normalitate. Până la urmă normalitatea asta este subiectivă. Ce ție ți se poate părea normal, altuia i se poate părea un lucru al neconvenționalului sau, de ce nu, ceva ce pentru el este lipsit de normalitate. Am tot stat și am observat lumea cunoscută
Cele mai frumoase zile sunt cele în care zâmbești. Cele mai bune zile sunt cele în care, dincolo de taskuri, întâlniri și alergătură, te oprești puțin să privești ce e în jurul tău. Cele mai productive zile sunt cele în care faci ce îți place și încerci zi de zi să scapi de balastul care simți că te ocupă inutil. Cele mai senine zile sunt cele în care încerci să nu lași norii negri de pe cer să-ți acapareze starea și să porți soarele în suflet. Cele mai drepte zile sunt cele în care încerci să îndrepți lucrurile pentru tine. Mă simt un
Iubesc primăvara! Iubesc căldura, mireasma florilor, felul în care natura revine la viață. cum razele soarelui pătrund printre frunzele tinere. Bine, pe 1 martie este și un moment plin de răsfăț, în care suntem copleșite cu multe flori, ciocolată sau alte cadouri. Nu sunt mare iubitoare a iernii, detest miile de straturi pe care trebuie să le punem pe noi ca să putem rezista în fața frigului. Iarna asta nu a fost ca toate celelalte de până acum, am mai avut parte de câteva zile mai călduroase față de cum ar fi fost normal… Dar de astăzi a venit oficial
Pneumonia este o boală grea și nu e de neglijat. M-am procopsit cu ea de ceva vreme. Sincer am mai răcit până acum, dar niciodată nu am avut pneumonie. Din păcate, pe lângă noi sunt multe persoane răcite sau gripate, nu mai spun de cei care tușesc sau strănută și ”uită” să ducă mâna la gură. Chestiuni de bune maniere. Sunt puțini cei care merg la medic și iau un tratament adecvat simptomelor pe care le au. Suntem cunoscuți ca nație că ne diagnosticăm singuri, că ne tratăm după ureche, mai luăm câte un medicament în funcție de reclamele de
Error: API requests are being delayed for this account. New posts will not be retrieved.
Log in as an administrator and view the Instagram Feed settings page for more details.
